Cariera
Fondatoare fondului caritabil Open gates.
 

Studii
ASEM, facultatea "ȘtiinÈ›e Economice".
USM, facultatea "Limbi străine".

Starea civilă
Căsătorită, doi copii.

AÈ›i participat la multe seminare, traininguri. Cum a început totul? 

Chiar dacă de pe băncile È™colii visam că voi urma facultatea de Limbi străine, totuÈ™i, după ce am finisat clasa a IX-a, am am început studiile la colegiul cooperativ, la facultatea de "Activități Comerciale". În anii 90 această sferă era foarte actuală. Mai apoi, am început studiile la Academia de Studii Economice de la ChiÈ™inău. Visam să devin femeie de afaceri (ZâmbeÈ™te.) Încă din perioada când studiam la colegiu, am deschis o mică afacere, am câÈ™tigat primii bani, È™i chiar dacă suma nu era mare, important era că erau banii proprii. Èšin minte că mă simÈ›eam atât de independentă. (ZâmbeÈ™te).

Cu soÈ›ul dvs. v-aÈ›i cunoscut în anii de studenÈ›ie?

Da, noi eram membrii FederaÈ›iei organizaÈ›iilor de tineret, participam activ la diverse seminare, ne duceam la simpozioame, comunicam cu oameni interesanÈ›i. Erau vremuri minunate. Văd cum studenÈ›ilor din zilele noastre le lipseÈ™te această chestie.

Nu ați avut dorința de a combina cariera și viața familială?

Eu privesc lucrurile cu ochii larg deschiÈ™i. Dacă mă apuc de ceva, mă dedic în totalitate. Dacă eu m-aÈ™ fi dus la serviciu, îmi dau seama că nu aÈ™ putea să-mi dedic suficient timp familiei, copiilor, iar acest lucru pentru mine este extrem de important. Totodată, în acea perioadă mama mea s-a îmbolnăvit foarte tare, È™i eu trebuia să am grijă de ea. Acum, uitându-mă în urmă, înÈ›eleg că am făcut totul cum trebuia.  

Era greu de a vă decide să lăsați la o parte cariera?

Foarte complicat, mai ales, È›inând cont de faptul cât de ambiÈ›ioasă eram. Decizia a fost foarte radicală, fatală aÈ™ spune. Èšin minte că deja ne gândeam împreună cu Oleg să aducem pe lume copii, când mi s-a propus o ofertă de muncă foarte prestigioasă. O noapte întreagă m-am tot gândit, iar dimineaÈ›a am luat decizia. M-am gândit că soÈ›ul trebuie să meargă înainte, să construiască o cariera, iar eu îmi voi dedica viaÈ›a copiilor mei. Dar acest lucru nu înseamnă că eu am devnit mai puÈ›in activă. (ZâmbeÈ™te). Când s-a născut Dana, am intrat la studii la USM, È™i visul meu din copilărie a devenit realitate. Am studiat la facultatea de "Limbi străine". Mereu mi-am dorit să pot discuta cu uÈ™urință cu vorbitori nativi a limbilor străine, iar acest lucru devenise pentru mine real. 

Cum a început pasiunea dvs. pentru psihologie?

Copiii mei m-au inspirat. Ei sunt într-atât de diferiÈ›i, de nu-È›i vine a crede. Ceea ce pentru Dana este foarte eficient, este absolut fără sens pentru Sandu, È™i invers. Mă ciocneam de întebări, la care nu-i atât de uÈ™or de găsit răspuns. Am vrut să le fiu de ajutor copiilor mei, È™i să înving împreună cu ei niÈ™te temeri de-a lor, spre exemplu, teama de întuneric, sau cum să evite momentele stresante de la grădiniță.

Primul curs în domeniul psihologiei pe care eu l-am trecut, se numea "Educare fără violență". Am văzut imediat rezultatul. Atunci am înÈ›eles, că dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să începi de la tine însuÈ›i, È™i lumea din jur se va schimba neapărat. Deoarece psihologia mi s-a părut extem de interesantă, am început să mă adâncesc în această sferă. 

Care este secretul principal al înÈ›elegerii reciproce dintre părinÈ›i È™i copii?

Mai întâi de toate, trebuie tu însuÈ›i să fii educat, iar copiii vor lua de la voi un exemplu. Îmi amintesc că a fost o perioadă în care, eu simÈ›eam că Dana ceva nu-mi spune, că ceva o supără, dar cu mine nu vrea să vorbească despre aceste lucruri. Am încercat mai multe metode de a începe cu ea o discuÈ›ie deschisă. Odată, i-am scris o scrisoare, Dana mi-a răspuns. Noi È™i acum obiÈ™nuim să ne scriem scrisori de mână - emoÈ›ionante, plăcute, răscolitoare, cel mai important este faptul că ele sunt sincere. 

Mă gândesc să încep să-i scriu scrisori È™i fiului meu, sper că-mi va răspunde. (Râde).  Apropo, tot prin intermediul comunicării am înÈ›eles ce tip de sport îi place fiului meu. Dana deja de mult se ocupă cu săriturile peste obstacole, Sandu însă s-a ocupat cu mai multe tipuri de sport, precum înotul, fotbalul, tenisul, taekwondo. Comunicând cu el am înÈ›eles că el vrea să se ocupe cu scrima. Niciodată nu m-aÈ™ fi gândit, că acest tip de sport va fi pe placul lui. 

 În familia noastră există mai multe tradiÈ›ii care implică comunicarea. Spre exemplu, cina cu familia. Fiecare spune cum a trecut ziua, ce lucruri s-au întâmplat, È™.a. Poate că, sună banal însă, multor părinÈ›i nu le ajunge timp pentru a comunica cu propriii copii, iar acest lucru în viitor se va dezvolta în neînÈ›elegeri È™i probleme. 

De mai mulÈ›i ani vă ocupaÈ›i cu caritatea, iar în această primăvară aÈ›i înfiinÈ›at o organizaÈ›ie caritabilă Open gates. Care sunt obiectivele dvs.?

Pot spune că m-am "regăsit". Des ne duceam la casele de copii, È™i mereu mă gândeam, ce se va întâmpla cu aceÈ™ti copii când vor deveni maturi? Comunicam cu absolvenÈ›ii caselor de copii, sunt atât de dezorientaÈ›i, nu È™tiu ce posibilități majore au.

Open gates – este o organizaÈ›ie caritabilă, care ajută absolvenÈ›ii de la casele de copii să-È™i găsească o cale la noi în È›ară, să se autodezvolte în Moldova, È™i să-È™i găsească un loc de muncă. Totodată, la noi în È›ară există multe instituÈ›ii unde nu se ajung cadre. De ce să nu le ajutăm acestor tineri să aibă o specialitate, care le va oferi posibilitatea să-È™i găsească un loc de muncă, încredere în ziua de mâine È™i venituri stabile. AceÈ™ti copii au dreptul la un viitor prosper, È™i au mare nevoie de un sfat, un stimul È™i susÈ›inere. Noi ne străduim să-i ajutăm. 

CitiÈ›i continuarea articolului în noul număr al revistei AQUARELLE 2019, din luna aprilie 2019.