Andreea Marin, despre copiii adoptați la distanță. De ce nu mai păstrează legătura cu ei 
Ambasador Național pentru UNICEF în România, fosta realizatoare TV a donat constant fonduri pentru educația unui băiețel din China și a unei fetițe din Kenya, scrie unica.ro
Andreea Marin, despre cei doi copii adoptați la distanță:
„Ajutai prin donațiile tale să construiești o comunitate” „Acum îți dai seama că sunt oameni mari, era cu mult timp în urmă. Acum nu mai păstrăm legătura, sunt niște reguli ale adopției la distanță și întotdeauna puteai să ții legătura – în China am și fost, l-am și întâlnit pe băiețel – numai prin intermediul forului, fundației în cazul acesta, care îți facilita acest lucru. Te lăsa să îți ajuți, dar nu să – și e bine că se întâmplă așa – profiți deja de legătura cu acest copil.
De fapt, tu ajutai prin donațiile tale să construiești o comunitate. Nu ajutai doar copilul în cauză, pentru că fondurile pe care noi le trimiteam, atâția părinți adoptivi, între ghilimele, din lumea largă, se adunau într-o pușculiță mare, și ei construiau întreaga comunitate. Adică, le făceau toalete, latrine odinioară, le reconstruiau sau construiau școala, ajutau întreaga comunitate să crească. Practic, dacă toată comunitatea crește, nu sunt inegalități mari între ei și au șanse să se dezvolte împreună și, mai ales, șansa la educație, care înseamnă clar deschidere către lumea largă”, a povestit Andreea Marin.
„Așa era sistemul gândit și e foarte bine că era așa”
Andreea Marin a povestit și cum întreaga comunitate era, de fapt, ajutată de toate donațiile venite din întreaga lume, de la cei care alegeau să facă parte din categoria oamenilor care adoptă copii la distanță.
„Așa era sistemul gândit și e foarte bine că era așa. Pentru că dacă tu l-ai fi ajutat numai pe acel copil s-ar fi creat inegalități. (…) Cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă ei primeau direct banii în mână de la tine, de la X, de la Y?! Nu se alegea mare lucru, pe când, acea fundație, spre care noi direcționam acești bani, făcea un plan de dezvoltare și, cu ajutoare din toată lumea, planul de dezvoltare pentru întreaga comunitate era cu adevărat o șansă.
Creșteau ca familii, se ajutau între ei, înțelegeau cu toții aceleași lucruri, aveau parte și de o educație odată cu dezvoltarea infrastructurii, exact așa cum trebuie să crească, în mod sănătos”, a completat Andreea Marin.
