Noiembrie 15, 2017
Proiect special: Anastasia Homițcaia - balerină
Cât e de plăcut să privești publicul, care vine la premierele de la "Teatrul Bolshoi", sau de la "Carnegie Hall". Am fi vrut ca și-n țara noastră artiștii care-și dedică viața artei să fie întâlniți cu aplauze furtunoase de către doamnele îmbrăcate-n rochii lungi de catifea și bărbați în fracuri. Ne-am fi vrut ca spre scenă să fie pus covorul roșu, iar artiștii să fie întâlniți după spectacol pentru a oferi autografe. În acest număr noi am hotărât să vorbim despre artiștii noștri, artiștii care au talent și succes, și care muncesc până-n zori, având repetiții în fiecare zi, chiar dacă sunt deja experți în domeniu.

Aquarelle editorial

Împărtășește cu prietenii tăi

 

Anastasia Holmițcaia - prima balerină, director artistic a trupei de balet al Teatrului Național de Operă și Balet "Maria Bieșu", Om Emerit!

 

Înainte de a intra la școala de balet, eu nu știam nimic despre balet. Și nimeni din familia mea nu-și putea imagina că eu voi deveni balerină. Când eram mică am făcut școala de balet, pentru ca să-mi ridic imunitatea, într-un fel, părinții mei au vrut să mă călească, eram un copil extrem de bolnăvicios. Îm scurt timp, eu m-am îndrăgostit de balet într-atât de tare, încât atunci când părinții mei au hotărât să mă dea la o școală obișnuită, am refuzat categoric.  

Să fii primă la Teatrul Național de Operă și Balet, este, în primul rând o responsabilitate. Trebuie să te dedici întru totul artei, pentru că în acest caz, și cei din trupă vor fi stimulați să muncească mai mult, vor dori să se desăvârșească, din punct de vedere profesional. La teatru, în fiecare zi înveți ceva nou. Trebuie să te menții în formă. Cu vârsta, traumele profesionale se înmulțesc.  Când ești implicat în totalitate în ceea ce faci, se întâmplă că nici măcar nu ai timp să mănânci, dar pentru a executa un număr, e nevoie de puteri, trebuie să mănânci măcar puțin. Eu, în genere, îmi permit să mănânc totul, pentru că știu că a doua zi, voi arde toate caloriile. De asemenea, eu merg la sală, îmi place să încerc de fiecare dată ceva nou. 

Mie îmi place să interpretez roluri negative : mama vitregă din "Alba ca Zăpada și cei șapte pitici", sau Odilia din "Lacul lebdelor", roluri care reflectă femei înfricoșătoare și răzbunătoare. În viața de zi cu zi, eu niciodată nu mi-am permis să fiu așa, în schimb pe scenă, pot fi oricine! ... (Râde)

Soțul meu nu este din domeniul artelor, el m-a văzut într-un spectacol, după care ne-am făcut cunoștință (Zâmbește.) Mulțumită faptului că el nu face parte din lumea teatrului, eu am avut șansa de a cunoaște o lume nouă, o lume care mă inspiră și mă ajută să găsesc răspunsuri la multe întrebări interioare.

Continuarea articolului, citiți-l în numărul din luna noiembrie, a revistei AQUARELLE. 



concurs
Știri recente
citeste și
SQL exec time = 1.3751120567322