Călugărița care a câștigat "Vocea Italiei" a renunțat la cele sfinte și s-a transformat într-o femeie senzuală 
În 2014, sora Cristina Scuccia câștiga „Vocea Italiei”, reușind să impresioneze juriul cu vocea sa, cu prezența scenică și cu firea ei dezinvoltă. A cântat hitul „No One”, al Aliciei Keys, iar juriul a rămas fără cuvinte, mai ales când s-au întors scaunele și au văzut că pe scenă este o călugăriță. „Am un dar și am vrut să-l împărtășesc cu voi”, a declarat atunci sora Cristina, care a și câștigat concursul „Vocea Italiei”, interpretând în finală “What a Feeling”, din filmul Flashdance, scrie libertateapentrufemei.ro
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertateapentrufemei.ro/wp-content/uploads/2022/11/cristina-scuccia-profimedia-07393166131-668x1024.jpg)
Cum arată și cu ce se ocupă acum sora Cristina Scuccia
La acea vreme, Cristina Scuccia era măicuță la mănăstirea “Ursuline Sisters of the Holy Family”, din Milano și nu părea dispusă să renunțe la cele sfinte pentru a face o carieră în muzică. Iată, încă, că viața a avut alte planuri pentru ea. Potrivit The Guardian, Cristina Scuccia a renunțat la viața de călugăriță, iar acum este ospătăriță în Spania. Ea și-a făcut apariția la emisiunea „Verissimo”, unde a uimit cu transformarea radicală. Frumoasă, sigură pe ea, machiată, coafată, îmbrăcată într-un costum roșu și încălțată cu pantofi cu toc, Cristina Scuccia a vorbit despre noua ei viață.
:quality(75)/https://www.libertateapentrufemei.ro/wp-content/uploads/2022/11/untitled-1024x690.png)
Călugărița care a câștigat „Vocea Italiei” este acum chelneriță
„Am ales să-mi urmez inima fără să mă gândesc la ce vor spune oamenii despre mine. Cred că trebuie să îți asculți inima cu curaj. Schimbarea este un semn de evoluție, dar este întotdeauna dificilă, deoarece este mai ușor să te ancorezi în propriile certitudini decât să îți pui întrebări. Există un bine sau un rău?”, a spus ea, potrivit The Guardian. Cristina Scuccia a spus în emisiune că a avut nevoie de ajutorul unui psiholog după decizia de a renunța la viața monahală. „Am riscat și mi-am făcut griji că voi ajunge sub un pod. I-am repetat mereu acest lucru psihologului meu”.
