VERONICA LEBEDINSKII, Neuropsihiatru, medic de categorie superioară

Când ovarele încep să producă mai puțini estrogeni și progesteron, creierul nu primește un mesaj clar, ci trebuie să se adapteze la un nou ritm de funcționare. Aici, apare și senzația că „nu mai sunt eu”.

„Dacă ar fi să rezum creierul în această perioadă în trei cuvinte, spune Veronica Lebedinskii, ar fi: suprasolicitat, sensibil, adaptabil”. „Suprasolicitat, pentru că trebuie să facă față simultan schimbărilor hormonale, emoționale și cognitive. Sensibil, pentru că devine mai vulnerabil la stres, somn prost și anxietate. Adaptabil, deoarece, chiar dacă apar episoade de „ceață mentală” , creierul are capacitatea să se reorganizeze și să-și revină”, menționează medicul.

În perimenopauză, nu toate femeile simt la fel. Adesea, începe cu ceva ce pare „normal” până când se repetă sau începe să afecteze viața cotidiană. De obicei, primele semne apar între 40-50 de ani, dar pot începe și mai devreme, spune Veronica Lebedinskii.

Pentru unele, primul semn sunt modificările ciclului menstrual, menstruațiile devin mai rare sau mai dese, mai abundente sau mai scurte. Pentru altele, lucrurile se aprind mai rapid prin bufeuri, transpirații și palpitații nocturne, iar pentru altele, începutul e mai puțin spectaculos, dar greu de ignorat: somn fragmentat sau insomnie care vine cu o oboseală nouă, persistentă.

Există și varianta emoțională, spune neurologul: iritabilitate, anxietate, plâns ușor, sensibilitate crescută la stres. Apoi, apare partea care sperie cel mai des: o formă de încetinire mentală pe care femeile o descriu simplu: „nu mai am claritate”.

„Unele paciente îmi spun că într-o zi, pot, iar în alta, mintea parcă merge mai greu”, explică medicul. „Nu e doar slăbiciune. E felul în care creierul se adaptează.”

„NU E DOAR HORMON. E REORGANIZARE.” DE CE NU E SUFICIENT SĂ SPUI „O SĂ TREACĂ”

Cea mai importantă intervenție, din perspectiva neurologului, este să mutăm discuția din zona „e doar hormonal” în zona „ce se întâmplă în creier”. Veronica Lebedinskii subliniază că estrogenul influențează nu doar zonele legate de reproducere. Este implicat și în reglarea temperaturii, a somnului, în memorie și atenție, în răspunsul la stres și, foarte important, în protecția neuronilor și a vaselor de sânge.

Medicul spune că așa se explică de ce femeile ajung să spună lucruri care nu sunt „drame”, ci observații reale: „nu mă mai recunosc”, „nu mai am aceeași claritate mentală”, „emoțiile mă copleșesc”, „obosesc altfel”.

„Menopauza coincide adesea cu o perioadă intensă de viață: stres profesional, îngrijirea copiilor sau a părinților, lipsă cronică de somn, epuizare emoțională. Toate acestea amplifică efectele biologice ale scăderii estrogenului”, a menționat specialistul.

CUM DIFERENȚIEZI „SUNT OBOSITĂ” DE „SE ÎNTÂMPLĂ CEVA NEUROLOGIC”

Când simptomele apar în contextul menopauzei, e firesc să existe confuzie. Iar neurologul încearcă să dea un reper simplu: nu tot ce e nou trebuie pus pe aceeași etichetă, iar evaluarea devine importantă atunci când tabloul schimbă clar viața.

„O femeie poate confunda ușor oboseala, burnoutul sau simptomele menopauzei cu o problemă neurologică. Diferența importantă este că oboseala simplă fluctuează și se ameliorează cu odihnă, în timp ce simptomele neurologice tind să fie mai persistente, progresive sau mai specifice”, explică Veronica Lebedinskii.

În schimb, spune medicul, există situații care nu ar trebui lăsate pe loc: dificultăți progresive de vorbire, pierderi de orientare în locuri cunoscute, uitări repetitive ale unor lucruri importante, schimbări evidente de personalitate, slăbiciune într-o mână sau picior, amorțeli persistente, probleme de echilibru, tulburări de vedere sau pierdere de vedere progresivă, cefalee persistentă și intensă, episoade reale de confuzie.

Mesajul e unul, dar spus clar: dacă apare un semn neurologic „focal” sau tabloul se agravează, consultul nu e o opțiune, e o necesitate, atenționează neurologul.

DEMENȚA: CARE E LEGĂTURA ȘI CE E MIT

Legătura există, iar medicul nu o ascunde: menopauza crește vulnerabilitatea creierului prin scăderea neuroprotecției estrogenice. Estrogenul ajută creierul să-și mențină procesele importante, metabolismul energetic, inflamația la un nivel controlat, echilibrul neurotransmițătorilor și, foarte mult, calitatea somnului.

„În realitate, în majoritatea cazurilor, simptomele cognitive din menopauză NU reprezintă debut de demență. Aici, există multă anxietate, dar și un sâmbure biologic real care creează confuzie”, insistă neurologul. Diferența pe care o descrie medicul e esențială: în perioada menopauzei, de regulă, femeia este conștientă de schimbare, simptomele fluctuează și memoria profundă/orientarea se păstrează. În demență, pierderile tind să fie progresive și constante, iar funcțiile de zi cu zi degradează treptat.

DEPRESIA ȘI ANXIETATEA DIN MENOPAUZĂ NU APAR MEREU CA „DOAR TRISTEȚE

”Când o femeie spune „nu mai sunt eu”, medicul traduce asta în mai multe posibilități, nu doar în tristețe. Depresia din menopauză, spune ea, poate avea un tipar diferit: debutul e adesea mai subtil și se simte mai întâi în energie și claritate mentală. Nu e mereu „tristețe permanentă”. Uneori, e epuizare mentală, anxietate, sensibilitate crescută, iritabilitate, plâns ușor sau un gol interior. Alteori, vine împreună cu insomnie, treziri, palpitații, tensiune interioară. „Este subdiagnosticată”, spune neurologul. „Pentru că se confundă cu oboseala, cu vârsta, cu prea mult stres. Dar tratamentul poate ajuta.”

PLANUL PE CARE ÎL POȚI ÎNCEPE AZI: 3-5 PAȘI CARE CHIAR CONTEAZĂ

Neurologul rămâne la o idee: nu perfecțiunea, ci începutul. Primul pas este somnul mai stabil: oră relativ constantă, lumină redusă seara, limitarea consumului de alcool și cafea la oră târzie și evaluarea eventualelor semne ale apneei. Al doilea este mișcarea: mers rapid, exerciții de forță, echilibru și mobilitate. Nu ca „fitness”, ci ca neuroprotecție: crește fluxul sanguin cerebral, susține neuroplasticitatea și îți poate îmbunătăți dispoziția. Apoi, vine protejarea sănătății vasculare: tensiune arterială, glicemie, colesterol, greutate și renunțarea la fumat, pentru că „ce afectează vasele afectează și creierul”.

Următorul pas este reducerea suprastimulării și a suprasolicitării: pauze reale în timpul zilei, mai puțin multitasking, timp fără ecrane și tehnici de reglare a stresului, inclusiv psihoterapie dacă anxietatea sau simptomele depresive persistă. Medicul mai spune că, de multe ori, se uită ultimul lucru, dar foarte important: conexiunile sociale. Izolarea accelerează declinul cognitiv mai mult decât ne imaginăm, pentru că creierul are nevoie de conversație, apartenență și suport emoțional. „Nu este nevoie să-ți spui că trebuie să te obișnuiești cu suferința”, transmite neurologul.

Dacă simptomele îți afectează viața de zi cu zi, dacă se agravează, apar brusc sau vin împreună cu semne neurologice, e momentul pentru evaluare.

Situații care nu ar trebui ignorate:

Dificultăți progresive de vorbire,

Pierderi de orientare în locuri cunoscute,

Uitări repetitive ale unor lucruri importante,

Schimbări evidente de personalitate,

Slăbiciune într-o mână sau într-un picior,

Amorțeli persistente,

Probleme de echilibru,

Tulburări de vedere sau pierdere de vedere progresivă,

Cefalee persistentă și intensă,

Episoade reale de confuzie.

Pașii care contează

Neurologul rămâne la o idee: nu perfecțiunea, ci începutul.

Somnul stabil: o oră relativ constantă, lumină redusă seara, limitarea consumului de alcool și cafea seara și evaluarea semnelor de apnee.

Mișcarea: mers rapid, exerciții de forță, echilibru și mobilitate. Nu ca „fitness”, ci ca neuroprotecție: crește fluxul sanguin cerebral, susține neuroplasticitatea și îți poate îmbunătăți dispoziția. Apoi, vine protejarea sănătății vasculare: tensiune arterială, glicemie, colesterol, greutate și renunțarea la fumat, pentru că „ceea ce afectează vasele afectează și creierul”.

Reducerea suprastimulării și a suprasolicitării: pauze reale în timpul zilei, mai puțin multitasking, timp fără ecrane și tehnici de reglare a stresului, inclusiv psihoterapie dacă anxietatea sau simptomele depresive persistă.

Conexiunile sociale: izolarea accelerează declinul cognitiv mai mult decât ne imaginăm, întrucât creierul are nevoie de comunicare, apartenență și suport emoțional.