Riscul ascuns 
Consultantul nostru
Ruslan Samoilenco
Medic obstetrician–ginecolog de categorie superioară
În ginecologie sunt destul de des întâlnite bolile asimptomatice, însă absenţa simptomelor nu reduce factorii de risc asupra sănătăţii.
Eroziunea colului uterin
Eroziunea (ectopionul) reprezintă o inflamaţie localizată pe colul uterin care se răspândeşte pe toată suprafaţa vaginală (provocând deplasare celulelor). Printre principalele cauze ale apariţiei eroziunii se numără: anumite infecţii ale tractului genital; proliferarea bacteriilor vaginale şi bolile inflamatorii ale sistemului de reproducere feminin; leziunile la nivelul colului uterin, inclusiv naşterea şi avortul; dereglările hormonale şi reducerea eficienței sistemului imunitar.
Perfidia eroziunii constă în faptul că aceasta practic asimptomatică, nu prezintă niciun fel de simptome. Uneori, afecţiunea poate duce la sângerări vaginale anormale după actul sexual, însă acest lucru nu constituie o regulă. De cele mai multe ori, această afecţiune este depistată accidental, în timpul unor examinări ginecologice de rutină. Pentru a clarifica gravitatea leziunii, pacienta este supusă colposcopiei şi examinării histologice.
În prezent, există câteva metode de tratare a eroziunii colului uterin. Alegerea metodei de terapie depinde de gradul de severitate, mărimea şi structura leziunii. În timpul tratamentului se administrează coagulanţi chimici pe mucoasa cervicală (unguentele Metiluracil, Solcoseryl şi altele) O altă metodă eficientă a ectopiei este diatermocoagularea colului (electrocauterizarea) – ardere cu curent electric, criodistrucţia (impactul criogenic) – congelarea cu azot lichid, cauterizarea cu laser (tratament cu laser).
Criză, dispari!
Acele trei cuvinte care bagă în sperieţi toţi bărbaţii nu sunt „căsătoreşte-te cu mine” ci „criza vârstei de mijloc”. Există oare cu adevărat această criză sau nu e decât o scuză cu care îşi justifică eşecurile şi infidelităţile conjugale?
Acele trei cuvinte care bagă în sperieţi toţi bărbaţii nu sunt „căsătoreşte-te cu mine”, ci „criza vârstei de mijloc”. Există oare cu adevărat această criză sau nu e decât o scuză cu care îşi justifică eşecurile şi infidelităţile conjugale? Am rugat ca la aceste întrebări să ne răspundă trei bărbaţi adevăraţi, a căror vârstă a trecut peste această cumpănă a timpului.
Când vom ajunge la capătul vieţii, vom regreta faptul că nu am iubit destul de mult
Serghei Sicicorez
Antrenor motivaţional principal şi conducător al unui centru de instruire în Chişinău
Am experimentat o astfel de criză la vârsta de 40 de ani. Tocmai atunci am realizat pentru prima dată că „Nu sunt veşnic”! Tot atunci au apărut şi primele perturbări majore de sănătate. Gândurile mă duceau tot mai des la sensul vieţii. Şi din moment ce profesez în calitate de „antrenor” în domeniul dezvoltării personale, am decis să mă „auto-consult”. Am ajuns la concluzia că primii 40 de ani din viaţă nu i-am trăit în zadar. Aici a interveni întrebarea: Cum să-mi petrec ceilalţi 40 de ani? Atunci mi-am zis să merg în întâmpinarea viselor neîmplinite, scutindu-mă de tot ceea ce mă împiedică să fac acest lucru, de exemplu de bere şi discuţii inutile.
Cel mai important este sa NU intraţi in panică. Găsiţi timp pentru a rămâne singuri cu voi înşivă, petreceţi mai mult timp în sânul familiei, înconjurat de prieteni. Luaţi-vă o pauză de la serviciu: mergeţi într-o vacanţă în pădure, la mare, la munte. Scăpați de rutină. Acordați-vă timp pentru a înţelege ce vă doriţi de la viaţă şi ce contează cu adevărat… şi fiţi sinceri cu voi înşivă. Ce veţi lăsa în urmă? E ceea ce v-aţi dorit? Îmi place expresia: Se spune că la sfârşitul vieţii nu vom regreta un examen picat, un job pe care nu l-am primit, o maşină pe care nu ne-am permis să o cumpărăm sau orice alte lucruri care ne apasă acum, ci de faptul că nu am iubit suficient, nu am dăruit suficientă căldură copiilor şi familiei, că am călătorit puţin.
Sprijină-ţi capul pe umerii soţului – astăzi veţi citi o revistă pentru femei împreună.
Versiunea completă o găsiţi în ediţia AQUARELLE octombrie-2013.
