Tatiana

Ne-am cunoscut cu Iașa opt ani în urmă, la nunta prietenilor noștri comuni. Noi eram vornicei la acea nuntă. Și, peste jumătate de an după ce ne-am făcut cunoștință, Iacob mi-a făcut cerere în căsătorie. Pentru mulți, jumătate de an — este un termen mic pentru luarea unei astfel de decizii importante, dar noi nu ne-am îndoit nicio secundă.

Iacob

Eu de la început am simțit că Tania este — "omul meu". Acest lucru este imposibil de explicat prin argumente sau legități, eu pur și simplu am conștientizat că Tania este dragostea mea. Eu nu aveam de gând s-o pierd din viața mea pe-această femeie. La ziua mea de naștere, eu împreună cu Tatiana am fost la botezul copilului unor prieteni de-ai noștri. În timpul sărbătorii, am luat-o pe Tania, am luat-o la o parte, și am scos inelul, și am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea.

Tatiana

Eu am spus - DA! Nu m-am îndoit nici pentru o clipă în alegerea aceasta, și în Iasha. Eu până în ziua de azi nu m-am îndoit în el niciodată. (Zâmbește) Apropo, ziua de naștere a lui Iasha, 9 octombrie, este pentru noi o zi specială, nu doar pentru că în această zi el mi-a făcut cerere în căsătorie, noi și nunta noastră am sărbătorit-o peste un an în aceeași zi. Cred că este soarta.

Iacob

Este extraodinar că ziua mea a concis cu ziua nunții noastre.

Tatiana

pregătirile pentru nuntă au durat un an. Eu, fiind omul căruia îi place să planifice și să organizeze, desigur că am abordat în mod responsabil această problemă. Totul era gândit în cele mai mici detalii, unicul lucru de care-mi făceam griji era timpul meteorologic, pentru că, nu mi-ar fi cu putunță să schimb sau să intuiesc. Cel mai mult îmi doream să nu plouă, pentru ca noi să putem face o frumoasă sesiune foto în sânul naturii.

Dar, în ziua nunții, de dimineață a plouat, sesiunea foto am fost nevoiți să o anulăm. Dar, noi am găsit ieșire din situație, ne-am înțeles ca ședința foto să decurgă în unul din hotelurile din Chișinău. Până la urmă, pozele au ieșit nemaipomenite. Și, la urma urmei, dacă plouă în ziua nunții, este spre fericirea tinerilor însurăței.

Iacob

Nunta a fost mare și pompoasă: 150 de invitați, mult tineret, prieteni și rude. A fost foarte vesel. Noi nici nu am observat cum a trecut timpul. De aceea, când la orele 4 dimineața, s-au apropiat de noi muzicanții și ne-au întrebat dacă mai avem nevoie de serviciile lor, noi i-am rugat să mai rămână. Invitații au dansat și au chefuit până-n zori.

Tatiana

Eu tot timpul am considerat că până la vârsta de 30 de ani, trebuie să-ți faci o carieră, iar mai apoi să te gândești la copii. Dar soarta a hotărât altfel. (Zâmbește) Faptul că am rămas însărcinată a fost pentru noi o surpriză extrem de plăcută. Noi nu ne-am îndoit, nu ne-am gândit prea mult asupra acestui lucru, noi pur și simplu eram fericiți. La ultrasunete am văzut că vom avea o fetiță. Noi mult timp îi alegeam ei nume: Sofia sau Eva-Sofia? Dar la ultimul ultrasunet, când eram în luna a 8-a, medicul nou ne-a mirat extrem de tare, când ne-a spus: "Băiatul dumneavoastră e bine". Băiat? Cum adică băiat? La ultrasunet ni s-a spus că vom avea fetiță! N-are cum să fie! Noi deja și hăinuțe pentru copii am cumpărat. Dar, s-a născut băiat. L-am numit Marius.

Iacob

Cred că în fiecare tatăc visează să aibă un băiat. De aceea, eu am fost în al nouălea cer, când s-a născut Marius. El avea cătături asemănătoare cu ale mele, dar carecterul — al mamei. El degrabă împlinește șase ani, este responsabil și ascultător, iubește fotbalul.

Tatiana

Eu am citit foarte multe cărți, încercând să mă pregătesc la maximum de greutăți, care pot apărea în educarea fiului. Eu am avut norocul că soțul mereu mă susține și mă ajută. Noi într-atât de bine ne înțelegem, că noi nici nu avem nevoie să comunicăm, ne înțelegem doar din priviri.

Noi cu soțul ne-am înțeles că niciodată, pentru nimic în lume nu-l vom lovi pe Marius. Pentru a-i lămuri copilului, ce poate face și ce nu, comunicăm cu el. Și ne străduim să nu-l limităm la nimic, nu ascundem de la el bomboanele, căci pe el îl v-a durea burtica. Când venim seara acasă, el singur își scoate hăinuțele, își spală mâinile, își strânge jucăriile în camera lui, și abia după toate aste, privește desene animate. E foarte important să discuți cu copilul, nu trebuie să crezi că dacă este mic, nu înțelege nimic. La trei ani, Marius a avut prima criză a vârstei. Dacă ceva nu-i reușea, îndată înceta să mai facă. Noi îi lămuream că nu trebuie să renunțe., trebuie să mai încerce încă odată, și neapărat îi va reuși. Acum el se dă cu rolele, joacă fotbal și nu îi este frică de eșecuri.

Iacob

Noi suntem bucuroși că am putut să-l educăm pe Marius, încă de când era copil mic, să fie independent. Ca de exemplu, eu duminică, dimineața devreme ies să alerg, când ai mei încă dorm. Taniei îi place duminica să stea în pat mai mult timp. Dacă Marius se trezește mai devreme decât mama lui, atunci, singur să îmbracă, își încălzește laptele, se joacă. Desigur, Tania are grijă ce face el când este singur, dar se descurcă de sine stătător foarte bine.

Tatiana

Eu și soțul meu avem temperamente diferite. Eu sunt mai emoțională și expresivă, iar el — liniștit și echilibrat. Anume aceasta și face ca relația noastră să fie balansată. La drept vorbind, noi nu ne certăm. Ca și la toți, există situații când cineva mai emoțional își exprimă propria părere, și de obicei, aceea sunt eu. De când a apărut copilul, noi ne-am înțeles că nu ne vom certa către el, și asta foarte mult ajută. Noi așteptăm ca copilul să adoarmă, și abia după aceasta începem să concretizăm problema. Și, de obicei, până la acel moment, ambii reușim să ne gândim și să cântărim totul, de aceea, repede găsim soluția, care ne convine la ambii.

Iacob

Familia noastră este independentă. Noi singuri am organizat nunta noastră, singuri am cumpărat apartament, mașină. Desigur că, familia înseamnă și părinții, nănașii, rudele apropiate. Dar, deciziile importante în familie trebuie luate doar soțul și soția. Noi n-am cerut sfaturi și ajutor nici măcar de la părinți, pentru că înțelegem că fiecare soluționează problema în felul său. Noi, desigur îi iubim și-i respectăm, dar niciodată nu am fi acceptat ca ei să ia decizii pentru noi. Educând fiul, noi, de asemenea îi dăm libertate în alegere. Da eu desigur mi-aș fi dorit ca Marius să devină fotbalist, dar, dacă el nu-și va dori acest lucru, noi n-o să insistăm. Fiul se va ocupa doar cu ceea ce-i place.

Mai multe detalii le aflați în revista AQUARELLE, noiembrie 2017