La vârsta de 10 ani, am apărut în cadrul emisiunii "De la 5 la 10". Am pregătit un fragment din "Chirița din provincie" de Vasile Alecsandri. Dar cel mai principal lucru a fost că anume pentru acest rol mama mi-a cusut o rochie dintr-o draperie de curoalea liliacului și o pălărie uimitoare, pe care o decorase cu dantelă și flori mari.
Primul "salariu". Oh, a fost minunat! Anul 1999, aveam 13 ani. Am participat la sărbătoarea dedicată "Zilei Independenței", eu am prezentat acest eveniment și pentru asta am primit 30 de lei și 10 înghețate în păhărele.
Deschiderea unui teatru -nu înseamnă să deschizi o afacere. Împreună cu familia am creat teatrul, pentru că sufletul cerea acest lucru. Motivul principal este acela de a împărtăși publicului tot ce ai mai sacru și prețios. Dacă simțiți puterea și capacitatea de a face ceva mai mult decât a fi doar un simplu actor, atunci faceți tot posibilul pentru a realiza acest lucru.
Scopul echipei noastre este trupa, care creează spectacole ce contribuie la formarea culturii teatrale în Moldova. Încercăm să promovăm talentele tinere, să creăm condiții pentru dezvoltarea personală a fiecărui artist.
Pentru a căpăta încredere, trebuie să te afirmi atât pe scenă cât și în viață. Fără încredere, nu vei ieși din mulțime, indiferent cât de mult ți-o dorești.
Artistul trebuie să creeze în felul în care simte. Dar, uneori, trebuie să te conduci după dorința publicului sau a repertoriului, pe care trebuie să îl aibă un teatru. În cazul meu, aproximativ totul începe de la actori. Precum și de la muzică – ea mă îndrumă, mă ajută să aleg ce este potrivit.
Nu am nevoie de sport. Îmi păstrez kilometrajul alergând de la scenă în sală și înapoi.
Nu este ușor să fii în același timp și regizor și actor. Dar, pe de altă parte, crearea unui spectacol este cea mai mare plăcere, este pasiunea mea.
Când mă las absorbită în totalitate de muncă, devin iritantă. Mă tem că rezultatul nu va fi acela despre care visez. Această frică mă ține și mă domină, devin mai dură și ... pierd în greutate.