Ianuarie 26, 2021
Augustina Șiman: „Sunt una dintre diplomații care reprezintă cu mândrie Moldova la ONU”
Autoarea Augustina Șiman, despre plecarea ei în America, realizările obținute, planurile de viitor și dorul imens de Moldova.

Aquarelle editorial

Împărtășește cu prietenii tăi

Ce te-a determinat să pleci în Statele Unite ale Americii și care este, mai exact, misiunea ta acolo?

Cariera diplomatică. Până a pleca în SUA pentru a reprezenta Republica Moldova la Organizația Națiunilor Unite, în New York, am lucrat câțiva ani asiduu la Minister. ONU a fost întotdeauna marea mea pasiune ca și jurist specializat în drept internațional, fiindcă mulțumită ONU dreptul internațional este dezvoltat progresiv. La nivelul acestei organizații mondiale au apărut noi ramuri de drept internațional – precum e dreptul cosmic - și noi problematici se discută continuu, iar eu mi-am dorit întotdeauna să fiu parte a acestor discuții și porta-voce a țării mele. Acum, sunt una dintre diplomații care reprezintă cu mare mândrie Republica Moldova la ONU.

 Ce îți lipsește cel mai mult de acasă, din Moldova?

New York-ul este adesea poreclit „capitala lumii”, și e pe bună dreptate. Uneori ai impresia că toată lumea e aici, și, prin urmare, toate tradițiile culinare de pe mapamond. Deși nu îmi lipsesc sărmalele, mămăliga sau plăcintele – pe care le-am găsit chiar în vecinătatea mea - îmi lipsește, adesea, specificul nostru național – căldura oamenilor. Republica Moldova e o țară plină de oameni sufletiști, și uneori mi se face nespus de dor de tot și de toate – de la nunțile cu lăutari, sârbe și toasturi infinite, până la priveliștea codrilor noștri.

 Te-ai gândit vreodată să te stabilești cu traiul în America?

     Niciodată. Prezența mea aici e temporară și doar în interes de serviciu. Nu m-am gândit să mă stabilesc aici cu traiul, nu din considerentul că nu mi-ar plăcea Statele Unite ca și țară, ci deoarece mi-am ales cu mulți ani în urmă acest job care mă pasionează și mă motivează foarte mult până în prezent. Este o meserie dinamică, care îți lărgește continuu orizonturile, mulțumită căreia interacționezi cu o varietate de culturi (reprezentanți ai peste 190 de țări) – îmbogățindu-te, ca și rezultat, pe tine însuți,  și care te pune întotdeauna în perspectiva de a anticipa, prognostica și analiza interconexiunile fenomenelor globale.

Știm că actualmente,  dedici foarte mult timp carierei de diplomat, dar suntem foarte curioși să aflăm ce mai face scriitoarea Augustina Șiman?

     Detașarea aceasta la New York este, pentru mine, o adevărată călătorie inițiatică. Tot ce știam sau ce credeam că știu eu despre mine însămi, tot ce credeam că sunt în căutare și tot ce mi-am definit ca și limite mi-au fost uneori contrazise în acest capăt al globului pământesc. Sunt într-un proces de reinventare și acest lucru este oglindit în textele și versurile mele – mult mai intense, mai ferme ca și concluzii. Pentru a scrie trebuie mai întâi să auzi ce ți se întâmplă pe interior, iar oboseala, surmenajul, uneori te asurzesc. De luni până vineri, participând la discuții intense despre situația bugetară a organizației sau adoptarea unei Convenții privind crimele împotriva umanității, și așa mai departe, îmi este dificil să scriu despre emancipare și amor. În schimb, în weekend se doarme până la amiază, se bea fără grabă sucul de portocale, se îmbracă rochia preferată, se merge la muzeu cu prietenii, la brunch, la o plimbare în Central Park, și se revine încet spre tine însuți. Lucrez asupra noii cărți sâmbătă și duminică seara, când tot zgomotul în jur amuțește și pot, în sfârșit, să mă aud și să fac ceea ce mă inspiră – să explorez viața.

Anul 2020 ne-a demonstrat că nu trebuie să ne facem planuri, cu toate acestea, ce îți propui pentru anul 2021?

     Anul 2020 ne-a demonstrat chiar mai multe: că putem cu toții găti, că e foarte important pe cine ți-l alegi ca și partener de viață fiindcă s-ar putea să rămâneți pentru câteva luni blocați în aceeași casă, că viața e fragilă, că e important să le spunem oamenilor pe care îi iubim că îi iubim. În pofida experienței pe care am trăit-o cu toții în 2020, la 31 decembrie a anului trecut mi-am făcut câteva promisiuni pentru anul 2021: o să vizitez cel puțin încă o țară în noul an, o să susțin teza de doctor în drept internațional, o să termin a cincea carte, și cel mai important: o să prețuiesc fiecare clipă pe care pot să o petrec lângă oamenii dragi mie – discuțiile o să se lungească, vinul din pahare o să se bea lent, și niciodată "adio!", ci doar "pe curând!".

Pe plan profesional ești foarte bine, în plină ascensiune, însă pe plan personal cum ești? Ce-ți mai face inima?

     Dacă în plan profesional sunt în ascensiune, în plan personal aș îndrăzi să spun că sunt în echilibru. Am făcut, în sfârșit, pace cu tot ce mi s-a întâmplat, ce mi se întâmplă și ce urmează să mi se întâmple.

     Impactul a ce ni se întâmplă în plan personal asupra deciziilor noastre profesionale și, respectiv, a realizărilor noastre profesionale, este unul uriaș. Prin urmare, azi le mulțumesc tuturor celor care au decis să plece sau să rămână pentru ceea ce am devenit.

 Mulți te consideră a fi o femeie realizată, lucrezi asupra celei de-a cincea cărți, călătorești, faci doctoratul, îți avansezi cariera diplomatică. Totuși, ce ți-ai dori să schimbi în viața ta?

     Dacă mulți, citind articolul acesta, ar crede anticipativ că răspunsul meu ar fi "să mă statornicesc", atunci prezumția este una greșită. Mi-e frică să mă statornicesc, și mai mult ca atât – lângă persoana nepotrivită, care nu înțelege specificul meseriei mele, care nu îmi poate da un sfat sau care este orbit de viziuni patriarhale. În înțelegerea și definiția mea, un "cuplu" sunt doi oameni care se motivează reciproc să realizeze mai multe – o continuă avansare și nicidecum stabilirea într-un loc pentru o perioadă permanentă. În acest sens, probabil, mi-aș dori să realizez și mai multe.

 



concurs
Știri recente
citeste și
SQL exec time = 0.83382534980774