Cum a apărut "Mani"?

Mani a apărut în anul 2006. Nu m-am gândit prea mult la ce nume scenic să apelez, pentru că știam că voi fi Mani. (Zâmbește) Așa mi se spunea de mic, eu nu puteam să-mi pronunț numele în întregime, Marian, silabisând doar patru litere - Mani.

Când ai înțeles că vrei să faci muzică?

Pe la patru ani, când prima oară tata m-a întrebat ce vreau să devin, eu nu m-am gândit mult și i-am răspuns ‘’artist’’.(Râde.) După, au urmat un șir de alte ‘’profesii', care-mi păreau interesante, dar până la urmă, fără să-mi dau seama, arta s-a urcat pe tron și-a zis ''eu stau aici''. (Râde)

Când a avut loc primul tău contact cu muzica rap?

La vârsta de 14-15 ani, am dat întâmplător de Eminem și mi se părea atât de diferit de ceea auzisem până atunci, încât s-a lipit foarte bine cu spiritul de adolescent în care mă coceam. Apoi am aflat că în același stil se cântă și în română, am descoperit trupele Bug Mafia, Paraziții. Eu nu am o memorie bună în a reține textele (Râde), fredonam piesele lor, dar îmi scăpau unele cuvinte. La un moment dat, mi-am dat seama că înlocuisem cam toate cuvintele din strofele pe care le fredonam și nu rămăsese mai nimic din original. Atunci mi-am zis, stai, că și eu pot (Râde.) De aici s-a început nebunia.

Ai făcut studii în domeniul muzicii?

Nu. Eu am studiat Business și administrare la ASEM, atunci încă mă vedeam făcând afaceri. Dar pe parcurs muzica a câștigat teren și am practicat-o fără s-o învăț în școli. Sunt un amator, care mi-am luat hobby-ul în serios.

Cum decurge procesul de creație?

În cazul meu, procesul de creație e unul ce ține de deprindere. Primele piese le-am înregistrat în anul întâi de studenție. Pe atunci eram implicat în multe proiecte, încât nu aveam timp și pentru muzică. Dar în același timp, îmi doream foarte mult să scriu versuri și să înregistrez piese. La un moment dat, mi-am dat seama că petrec destul timp în transportul public, iar acest timp nu e valorificat. Așa am început să scriu versuri în timp ce mă deplasam de la o destinație la alta. După ce am lăsat o parte bună din proiectele în care eram implicat, brusc, mi-a apărut mult timp liber, dar, când m-am pus să scriu versuri acasă , pur și simplu nu-mi veneau. Și cum mă urcam în transportul public, cum curgeau una după alta. Așa că, o perioadă, am mai mers prin troleibuzele din Chișinău, pur și simplu, ca să-mi pot completa textele. Până când m-am deprins să le scriu și acasă. De aceea cred, procesul de creație este strâns legat de deprinderea pe care singur ți-o faci. Dacă aștepți inspirația, s-ar putea să te blochezi, și să nu mai faci nimic.

Ce muzică asculți?

În mare parte rap. Deseori ajung la blues, cîteodată la cea clasică. În ultima vreme, am ascultat destul de mult trap, și mai ales folclor. Multe dimineți le dedic folclorului, îmi dă starea potrivită de la primele ore ale zilei. Așa s-a întâmplat, că, combinând aceste două stiluri, am făcut piesa “Țara mea, colțuni de lână”.

Ce cărți preferă să citească Mani?

Acum câțiva ani, citeam mai mult cărți de dezvoltare personală. Citind mai multe cărți, cu același subiect, am realizat că toate se repetă, și nu mai invăț nimic nou din ele. Acum mă preocupă cărțile care abordează teme de dezvoltare spirituală. Simt că citind astfel de cărți, îți dai o șansă ție.

Ce filme îi plac rapperului Mani?

Indiene… (Râde). Defapt, cu siguranță sunt filme produse în India, care ar putea să-mi placă, dar peste care încă nu am dat. De la o vreme am înțeles că-mi sunt pe plac filmele europene, sau cel puțin semnate de regizori europeni. Filmele non-comerciale, care nu merg după un scenariu standart și în care nu știi de la început ce ai să vezi pe parcurs și care va fi finalul. Filmele care-ți arată viața așa cum este și te lasă să re-gândești anumite situații, prin care poate ai trecut și tu sau trec alții. În genere aici e un capitol foarte mare de discuții și câteva fraze nu sunt suficiente ca să vorbesc depre film. Așa că mă limitez la asta. (Zâmbește)

Recent, a apărut noua ta piesă UNU. Care-i ideea acestei piese?

Să fii tu însuți într-o lume plină de ipocrizie și falsitate, practic e o nebunie. De aceea ‘’UNU’’ de aceea ‘’nebun’’. Totodată, clipul descrie drumul interminabil spre succes și iluziile cu care te poți alimenta în momentul în care crezi că ai ajuns în pic-ul succesului.

Cum a fost pe platoul de filmare al videoclipului UNU?

Of... (Râde) Mie nu-mi place frigul și apa, însă, am fost nevoit să mă confrunt cu amândouă. Dar, ce nu faci în numele artei?

Cum te-ai simțit în cămașa de forță?

M-am simțit bine, în largul meu (Râde.)

În videoclip sunt mai multe anotimpuri, cât timp au durat filmările?

Filmările au durat de la sfârșit de primăvară până vara. Trebuia să avem patru zile de filmare incomplete, dar s-au mai adăugat câteva zile în plus din cauza că, nu tot timpul vremea de afară ținea cu noi. Ba ploua, ba era prea mult soare.

Am aflat că de curând, te-ai filmat într-un film, cum ai ajuns să te filmezi?

Mi s-a propus, și am acceptat. Scurtmetrajul se întitulează "Nouă vieți", și are la baza istoria unui om care moare, și i se oferă șansa de a-și corecta greșelile. Pentru mine jocul actoricesc este o provocare. Actoria și muzica sunt chestii care-mi place să le fac, care-mi dau o stare de euforie inexplicabilă.

Cum a fost la filmări?

A fost o experiență faină. Am învățat lucruri importante pentru mine. Îmi place să-mi asum provocările, și să încerc să le fac față.

Ai mai avut experiență în domeniul cinematografiei?

Da. M-am mai filmat în filmul "Darul magilor", regizat de Călin Laur. Mi-a plăcut să lucrez cu acest regizor, a fost o experiență inedită. După ce s-au încheiat filmările, tot ce-mi doream era să repet această experiență.

Planuri pe viitor?

În timpul apropiat voi scoate încă o piesă, susținută de un videoclip. De asemenea, în curând îmi planific un concert de lansare a albumului UNU, pe care l-am scos în vânzare pe mai multe platforme online

Noi îi mulțumim interpretului Mani pentru interviul realizat, și-i dorim mult succes în anul 2018, atât în domeniul muzicii cât și-n cel al cinematografie!

Text: Victoria Kirilov