Alina Vladova


Практикующий психолог-психотерапевт, магистр клинической психологии, специалист в области рациональной и суггестивной психотерапии. Психолог Центра Психологической Помощи и Поддержки "Psiholog on-line", автор и директор проекта.
 

Aprilie 04, 2011

ALINA

Bună ziua Alina. Aş avea mare nevoie de ajutor, pînă acuma nu am consultat niciodată un psiholog sau să cer ajutor, credeam că sunt destul de puternică ca să înfrunt orice obstacol, dar acuma m-am convins că nu e chiar aşa, simt că îmi ies din minţi sau cel puţin o să devin alcooloic. Iată povestea mea: acum trei ani şi trei luni am întîlnit un bărbat, mai în vîrstă decît mine, căsătorit. Ne-am îndrăgostit unul de altul fără ca să ne dăm seama, şi în prezent tot atît de mult ne iubim. El cu soţia lui s-au căsătorit tîrziu, pentru că deja trebuia, era vîrsta, au doi copii, dar dragoste nimic, pur şi simplu el trăieşte pentru copii, nu vrea să le producă durere. Pe mine tare mă doare situaţia că el totuşi are cu ea relaţii sexuale, dar pe mine mă minte că nu. Îmi pun întrebarea de ce atunci se mai este cu mine????? Dar mă rog,...... problema e că eu îmi doresc foarte mult un copil.Eu am avut o sarcină de la el, dar foarte mult am retrăit situaţia, vedeam cum el se chinuie şi nu ştie cum să procedeze, eu la fel permanent plîngeam şi nu ştiam în care parte s-o apuc, şi am piedut sarcina din cauza stresului şi retrăirilor acestea. Am început să-l învinuiesc de toate pe el, vă daţi seama în ce stare mă aflam cînd am pierdut sarcina, ţinînd cont de faptul că mult că mult o doream de la omul pe care îl iubesc.. Mă doare emorn. Să-l las tot nu pot , îl iubesc prea mult. Nu ştiu ce să fac, ajutaţi-mă vă rog, dacă e posibil. Mulţumesc

Alina Vladova

Buna ziua! Inteleg bine situatia cu care va confruntati si vreau sa incerc sa va ajut. Dragostea este unul dintre cele mai complexe sentimente si care se manifesta la fiecare persoana in parte diferit. Insa un lucru este comun pentru toti: ea aduce in suflet fericire si provoaca emotii pozitive. Suferintele pe care le aveti nu sunt provocate de persoana pe care o iubiti ci de gindurile Dvs cu referire la ea. Gindurile noastre ne le formam si le modelam singuri, suferiti din cauza ca ginduri Dvs sunt indreptate in alta directie decit cea care v-ar face fericita. Barbatii si femeile au o viziune diferita in privinta dragostei. Femeile, odata ce intilnesc un barbat pe care il plac mult, au tendinta sa-si imagineze un scenariu de dragoste perfect, o viata ideala alaturi de el si astfel se formeaza asteptarile care de multe ori sunt prea inalte. Femeile viseaza la o casa mare, copii frumosi, atentie din partea sotului. Apoi aceste asteptari daca nu se realizeaza genereaza sentimente negative, frustrari si suparari. Barbatii in schimb sunt mai pragmatici. Cind ei intemeiaza o familie acest fapt nu trebuie sa genereze disparitia pasiunii dintre el si femeia pe care o iubeste, iar daca aceasta dispare este posibil ca acesta sa o caute in alta parte, cu o alta femeie. Insa dragostea si respectul pe care il are fata de sotia sa poate ramine intact si isi poate continua fericit viata conjugala. Un lucru este sigur pentru ambele sexe: Nu iubim pe cei la care vrem sa plecam ci iubim pe cei de la care nu vrem sa plecam. Barbatii au diferite necesitati pe care uneori aceiasi femeie nu le poate indeplini. De aceia ar trebui sa va ginditi asupra rolului pe care il indepliniti in viata persoanei pe care o iubiti. Doriti sa fiti femeia care ii ofera dragoste si comfort atit fizic cit si moral sau doriti sa fiti femeia care ii ofera o familie si alte lucruri de rutina? Incercati sa intelegeti motivele pentru care se afla linga Dvs. El deja are o familie la care tine mult si pe care nu vrea sa o lasa. Sunteti sigura ca daca isi va lasa actuala familie si va forma una noua cu Dvs veti fi atit de indragostiti si fericiti impreuna cum sunteti acum? Cind iubim pe cineva il iubim pentru ceia ce este si nu pentru ceia ce dorim ca acea persoana sa fie. Incercati sa apreciati pentru ce iubiti acest barbat: il iubiti pentru ca este loial fata de persoanele dragi, il iubiti pentru ca nu isi tradeaza familia si nu isi intoarce spatele, il iubiti pentru faptul ca aveti o dragoste frumoasa cu el sau il iubiti pentru ca doriti sa-si lase familia si sa fie cu Dvs, sa intemeiati o noua familie si sa aveti copii comuni? Asteptarile Dvs pe care le aveti de la barbatul iubit poate sa nu coincide cu asteptarile si dorintele lui fapt care si genereaza tot conflictul. Dvs doriti totul insa sunteti sigur ca el este dispus sa va ofere tot de ce aveti nevoie? Rolul pe care il indepliniti pentru el in prezent este cel ce il satisface si nimeni nu poate sa garanteze ce odata ce va primi mai mult de la Dvs va fi la fel de satisfacut. V-as recomanda sa gasiti mai multe activitati care v-ar permite sa pierdeti mai putin timp gindindu-va la aceasta situatie, pe cit de banal nu suna de foarte multe ori ele ne ajuta. Bucurati-va de clipele frumoase alaturi de persoana draga fara sa rationalizati si sa explicate, traiti frumos si din plin. Mult succes!

Martie 29, 2011

Arina

Buna seara, Alina! Am nevoie de un sfat. Cred ca, pentru a crea un tablou mai clar despre mine, ar trebui sa explic situatia mea putin. Am fost casatorita, am divortat acum patru ani. Dupa divort incerc sa gasesc o persoana cu care sa stabilesc o relatie serioasa si de durata, dar toate incercarile ( si au fost destul de numeroase) au esuat din diferite motive. La capitolul cochetare, atragerea atentiei masculine stau foarte bine, dar totul e pana la un moment si sa stabilesc o relatie serioasa cu un barbat care sa-mi placa e problema. Acum doua luni am inceput o relatie cu o persoana cu care m-as potrivi si care, chiar imi place. Initial, comunicarea intre noi era foarte lejera si placuta, ne vedeam foarte des. Duopa care a inceput o situatie incerta: s-a inceput de la faptul ca eu nu stiu sa-l sun... parca mi-e jena si el a inceput sa se supere. Apoi, cand m-am impus sa-l mai sun, convorbitrile noastre telefoanice parca ma dezamageau... Apoi am inceput sa ma supar (fara ca sa-i vorbesc despre acesata, pentru ca nu stiu cum) pe faptul ca nu ne facem planuri comune pentru week-end... Apoi, pentru ca eu nu stiu cum sa-i acord atentia corect, (poate din frica de a nu fi inteleasca gresit sau sa fiu respinsa), a inceput sa dispara pe o zi-doua, sau chiar trei. Eu, din suparare, se intampla sa nu ii ridic receptorul... Simt ca nu-i a bine si chiar imi doresc sa continui cu el relatia si sa fie bine. Ce sa fac? Cum sa fac? Cum sa procedez corect? Simt ca in comunicarea pe plan personal am lacune, desi in plan profesional e bine. Astept cu nerabdare raspuns si ajutorul dvs. si va multumesc anticipat!

Alina Vladova

Buna ziua, Arina! Inteleg bine situatia cu care va confruntati si as vrea sa clarificam din start unele momente. Este bine stiut faptul ca barbatii si femeile sunt diferiti nu doar din punct de vedere fizic dar si dupa felul de a gindi si a proceda. Intr-o relatie proaspat formata femeile au tendinta de a exagera uneori si de a complica lucrurile fapt care de multe ori ii deranjeaza pe barbati. Ele au nevoie de siguranta ca va fi bine in viitorul apropiat si daca isi place mult partenerul deja incep sa viseze la o poveste de dragoste, pe cind barbatii sunt mai pragmatici, nu se complica si traiesc cu ziua de azi, cu posibilitatile pe care le are si nu isi imagineaza un scenariu de lunga durata. Din aceasta cauza noi, femeile ne deceptionam si ne suparam repede atunci cind barbatul nu atinge asteptarile noastre. Barbatii in schimb iubesc femeile lejere, si ma refer la atitudine aici, cele care nu se supara pentru ca i-a vorbit cu mai putina tandrete la telefon, cele care nu complica situatiile si ofera diferite interpretari sofisticate la faptele lor, cele care zimbesc cind ei fac gafe si nu incearca sa le corecteze greselile, cele care zimbesc cit mai des si fac haz de necaz. De obicei ei inteleg atunci cind gresesc insa foarte putini dintre ei recunosc acest fapt si isi cer scuze, si tot din motivul ca isi vor arata slabiciunea din start. Ar fi bine sa alegeti pozitia fata de partenerul Dvs care vi se potriveste in prezent, si anume cea de iubita. Cea pe care o aveti la moment este de sotie, pentru ca complicati lucrurile si il incarcati pe partenerul Dvs cu problemele personale. In prezent sunteti iubita lui ceia ce semnifica ca nu il incordati pentru ca nu a facut un gest frumos azi, nu il incarcati cu problemele cu care va confruntati. In schimb sunteti cea care zimbeste mereu si ii creaza buna dispozitie, cea care nu are probleme cotidiene, cea care este increzuta in propriile forte, cea care il face sa se relaxeze dupa o zi obositoare de serviciu, cea care ii pregateste uneori mincarea preferata, care ii ofera confortul emotional de care are nevoie. Trebuie sa intelegeti ca sunteti la inceputul relatiei cind totul deabia se formeaza si faptul ca va ginditi de fiecare data :”ce o sa creada el daca fac asta…”, va face doar sa nu va simtiti libera in relatia pe care o aveti si aceasta tensiune se transmite partenerului. Fiti mai libera in comunicare, mai vesela. Referitor la dorintele pe care le aveti cred ca este bine sa le verbalizati, sa i le comunicati partenerului insa faceti-o asa incit el sa nu sa se simta obligat sa mearga azi la film, sa petreaca anume acest week-end cu Dvs sau anume azi sa vorbeasca mai mult timp la telefon cu Dvs. Spuneti-i ce doriti sa faceti impreuna insa oferindu-i posibilitatea lui de a hotari cind o sa o faceti, si fara ca el sa se simta vinovat daca nu a reusit sa va satisfaca dorintele. Inceputul relatie este o perioada pe cit de dificila pe atit si de lejera,. Totul depinde de atitudinea pe care o avem, de pozitia pe care o luam si de felul cum interpretam situatia. Oferitii incredere partenerului in ceia ce face pentru ca si el la rindul sau sa doreasca sa va fie alaturi. Viata este prea complicata, incercati sa traiti cu frumosul pe care vi-l ofera ziua de astazi fara sa alcatuiti un scenariu de citiva ani.

Martie 22, 2011

naty

Salut D. Alina. Am si eu o intrebare: "Cu 4 luni in urma am nascut un baietel,nasterea normala, in urmatoarele zile dupa nastere aveam devieri de dispozitie- plingeam de la nimicuri, ma suparam (asta le constientizam si eu dar nu pateam abtine), tristete,nu vroiam sa vad pe nimeni inafara de sot, e adevarat ca mia venic greu in primele 2-3 luni". Acuma cred ca cam 95 % miam revenit la starea de dinainte. Intrebarea mea este - Este asta un lucru normal, ar trebui sa ma puna in garda ?" Multumesc anticipat.

Alina Vladova

Buna ziua! Mai intii de toate as vrea sa va aduc la cunostinta faptul ca fiecare mamica trece printr-o perioada de tristete sau depresie dupa nastere, mai ales daca aceasta este prima. Intensitatea cu care se manifesta aceasta tristete depinde de personalitatea fiecarei femei in parte. Depresia pos tnatala dureaza diferit, de la citeva zile pina la citeva luni. Una din cauzele principale ce determina aparitia depresiei post natale consta in schimbarile de ordin hormonal care au loc in organismul femeii insarcinate. In decursul perioadei de graviditate, nivelul de estrogen si progesteron cresc de zece ori mai mult, iar dupa nastere scad foarte repede - in interval de maximum 72 de ore, ajung la acelasi nivel ca inainte de sarcina. Acest fapt determina schimbarile spontane de dispozitie, plinsul nemotivat, tristetea inexplicabila. Euforia cu care ati trait pina la nasterea copilului v-a permis sa va bucurati de sarcina, de asteptarile care le aveti si totul fiind mentinut la un nivel inalt de numarul ridicat de hormoni si a nivelului ridicat de estrogen. Odata ce acestia scad brusc dispozitia Dvs este instabila si incontrolabila uneori. In cazul femeilor care au devenit mame pentru prima data aceasta depresie poate fi mai accentuata, fiind provocata de explozia de bucurii si emotii specifice insa in scurt timp mamica se vede "asaltata" de o multitudine de noi sarcini si responsabilitati, iar constientizarea faptului ca micuta fiinta depinde de ea poate constitui o sursa majora de stres. La aceasta se mai adauga epuizarea fizica, privarea de somn, colicii bebelusului - toate acestea duc, in cazul unei femei mai sensibile din punct de vedere emotional, la aparitia simptomelor depresiei post natale. Faptul ca Dvs ati constientizat ca ceia ce vi se intimpla este nefiresc este un plus mare in depasirea acestei etape din viata Dvs, si nu ar trebui sa va puna in garda aceste evenimente. Ele fac parte din viata oricarei mamici. Cum va recuperati fortele depinde doar de eforturile Dvs si aici as putea veni in intimpinare cu citeva recomandari. Incercati sa gasiti sursele de energie din mediu inconjurator, adica din exterior, evitati gindurile si emotiile negative inlocuindu-le cu mult optimism. Faceti ceia ce va aduce placere si emotii pozitive, iar pe cele negative inlocuiti-le cu diverse activitati. Plimbati-va cu copilul prin parc, cumparati un album pentru nou-nascuti si completati-l cu date si fotografii, rugati pe cineva cunoscut sa stea cu el 30min-1ora pe care sa le folositi in favoarea Dvs, sa va odihniti, sa va faceti manichiura, sa vorbiti la telefon cu o prietena. Cautati sa primiti placere din lucrurile marunte care ne inconjoara, evitind gindurile si dispozitia negativa, insa care de cele mai multe ori ne dau putere si ne ridica dispozitia. Mult succes!

Martie 21, 2011

Maria

D.Alina salut! Stiti ca sã-mi formulezi problema sau mai bine intrebarea mea am nevoie sã va povestesc despre viata mea intreagã. Cum as putea sã vã scriu in particular? Cã am nevoie de consulta d-voastrã nespus, dar mã aflu departe de casã.

Alina Vladova

Buna ziua, Maria! Din pacate, momentan Centru nostru Psiholog “on-line” nu presteaza servicii pentru persoanele care se afla dupa hotarele Moldovei, insa foarte curind acest serviciu va fi disponibil in mai multe tari. Cu toate acestea, etica profesionala nu-mi permite sa va refuz si sa nu va acord ajutorul meu de aceia puteti sa-mi scrieti in particular la adresa de e-mail: vladovaalina@rambler.ru.

Martie 04, 2011

Irina

Buna seara. As vrea sa-mi dati un sfat cum sa ma comport cu pritenul meu sa nu sa se simta mai inferior ca mine. Simtem impreuna de mai mult de 3 ani. Pentru relatia noastra a facut foarte multe lucruri care eu la rindul meu ma indoiesc ca le-ar fi facut. Una din acestea e ca a ramas in tara in care locuiesc, nu si-a continuat studiile si la momentul dat lucreaza de barman. Mereu imi spune ca-s fata desteapta si bravo ca fac universitate si am viitor. Mi-a zis o data "am facut atit de mult sa fim impreuna si am frica ca ma vei lasa cind vei incepe a lucra pe profesie si eu ce ma fac? fara studii, fara viitor, is om pierdut"..Mereu ii zic si-i demonstrez ca unii cu universitate is mult mai putin destepti ca el si il incurajez sa-si faca studii (mai mult ca sa se simta si el "persoana") si ca-l iubesc nespus de mult. De studii nu vrea sa se gindeasca caci intradevar e o perioada financiara grea si n-are cine sa-l financieze aici. Apar probleme in relatie caci mereu imi evidentiaza ca sta aici pentru mine caci vrea viitor alaturi de mine. Vreau sa mentionez ca in orice moment poate sa se intoarca in tara sa natala, sa-si continue studiile si sa duca o viata foarte "pufoasa". Va multumesc

Alina Vladova

Buna ziua, Irina. Orice relatie amoroasa implica dificultati cu care se confrunta partenerii. Unele tin de studii, unele de parinti, unele de bani, unele de domiciliu, unele de prieteni si fiecare din ele implica careva sacrificii. Fiecare partener vine din mediu sau si isi aduce toate trairile si experientele sale in relatia sa, cu atit mai mult daca partenerii au crescut in tari si culturi diferite. Nimeni nu poate afirma faptul ca partenerii de aceeasi nationalitate formeaza un cuplu mai armonios decit partenerii de nationalitati diferite. Totul depinde de fiecare in particular si de abilitatea lui de a fi flexibil si de a se adapta la diferite situatii. Implicindu-te intr-o relatie nu stai din start sa meditezi asupra sacrificiilor pe care le vei face pentru celalalt insa odata ce apar situatii care le cer, numai tu esti in drept sa hotaraste daca ele merita facute. Sacrificiile pe care le facem depind doar de vointa noastra si de hotaririle noastre si nimeni nu este in drept sa ne manipuleze deciziile. Dragostea presupune sacrificii multe insa partenerul dvs singur hotaraste sa faca aceste sacrificii, el decide ce face cu viata lui si nu este in drept sa va insufle faptul ca dvs sunteti vinovata pentru viata lui si pentru sacrificiile care le face. El singur hotaraste sa renunte la careva lucruri pentru ca va iubeste insa nu dvs sunteti vinovata ca el a renuntat la studii si viata sa “pufoasa”. Odata ce a hotarit sa ramina aici si sa faca acest sacrificiu pentru faptul ca va iubeste este doar decizia lui si daca consecintele sunt mai putin favorabile trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru acestea pentru ca a fost decizia lui si nu a fost obligat sa o faca. Sa ai studii superioare este un benefiu mare insa un beneficiu mai mare este sa fii in primul rind om, care stie sa respecte, sa iubeasca si sa pretuiasca, fapt care de multe ori este mult mai dificil de invatat a face decit a absolvi o facultate. Incercati sa faceti un mic exercitiu. Rugati-va partenerul sa va spuna cum ar dori el sa fie ca sa se simta la un nivel cu dvs si nu mai inferior. Cu ce ar vrea el sa se ocupe, daca ar vrea sa finiseze careva studii care ar fi acestea si sa-si puna un scop de lunga durata. Astfel aveti posibilitatea sa-l ajutati in a-si indeplini acest scop, cu pasi mici dar siguri, incurajindu-l in fiecare zi pentru ceia ce vrea sa faca. Azi il incurajati ca este bravo ca are un scop, mine ca are vointa, poimiine il incurajati sa economiseasca ceva bani pentru studii daca vrea s la faca. In acest mod ii demonstrati ca sunteti dispusa sa-l incurajati in ceia ce vrea sa faca, ca sunteti alaturi de el insa nu uitati ca nu trebuie sa va asumati vina pentru deciziile si sacrificiile pe care le face. Cei care nu au studii superioare si simt lipsa acestora de obicei au nevoie de incurajari, insa acestea trebuie sa vina si din partea mai multor persoane care vor sustine ideia ca daca faci ceva cu silinta si depui suflet in ceia ce faci nu este neaparat sa ai studii. Motivati prietenii comuni sa va incurajeze partenerul in ceia ce face. Explicati-i partenerului Dvs ca este bine sa ai studii si o profesie insa odata ce nu ai o persoana iubita alaturi cu care sa imparti aceste bucurii succesul nu mai pare atit de mare. Mult succes!

Februarie 20, 2011

Marina

Buna....am o problema...ma intilnesc de citeva luni cu o persoana,dar problema e ca ne despart sute de km si uneori ma indoiesc ca avem niste relatii in genere.....ne vedem o data la citeva luni si cind raman fara el imi pare ca ma sufoc si nu'mi ajunge aer...insa alaturi de el parca sunt libera....il iubesc inca din copilarie am fost prieteni aproape 14 ani si acum cind ne'am destainuit in sfirsit sentimentele ii simt foarte mult lipsa....uneori chiar ma indiesc daca il iubesc sau nu..cu toate ca stiu la 100% ca e unicul meu si asa cum il iubesc pe el nu voi mai iubi in viata....as cere un sfat cum sa trec prin aceasta perioada grea in care nu suntem impreuna??

Alina Vladova

Buna ziua, Marina! Sa mentii o relatie la distanta este foarte dificil cu atit mai mult cind inainte de aceasta ati fost mult timp prieteni si ati petrecut mult timp impreuna. Ceia ce face neobisnuita si unica dragostea unui cuplu este intimitatea lor care vine din timpul petrecut impreuna. Insa atunci cind doua persoane au decis sa formeze un cuplu depinde doar de ele cum il vor intretine si mentine. Dragostea la distanta este posibila atita timp cit partenerii constientizeaza sacrificiile pe care le fac pentru unul pentru celalalt. Oricit de dificil nu este faptul ca partenerul nu este aproape in fiecare zi acest fapt poate fi controlat cu ajutorul ambilor. Este bine sa discutati aceste momente cu partenerul Dvs, insa un avantaj mare este faptul ca va vedeti odata in citeva luni si nu odata in citiva ani, fapt ce va permite sa va mentineti relatia integra. Suntem fiinte umane si avem nevoie de atentie permanenta insa odata ce nu o putem primi direct de la persoana iubita o putem inlocuim cu atentia de la distanta. Scurte mesaje cu un salut, discutii scurte pentru a reaminti partenerului ca te gindesti la el. Din fericire tehnologiile moderne ne permit sa conversam cu persoana aflata la distanta si chiar sa o vedem in acelasi timp fapt care ne mai diminueaza dorul de aceasta. Incercati sa va gasiti mai multe ocupatii in timpul liber pe care il aveti ce v-ar permite sa ginditi pozitiv. Nu va opriti doar asupra faptului ca persoana draga nu este alaturi, ginditi-va ce ati putea face cind o sa va vedeti, ginditi-va ca aveti un partener care tine la Dvs. Pe cit de banal nu pare pe atit de eficient este. Diverse activitati va pot inlocui starea de sufocare, aflindu-va acasa aveti avantajul de a va afla intr-un anturaj familial. Aveti in jurul Dvs confortul locuintei, suportul prietenilor si a familiei. Cititi o carte, ascultati muzica preferata, discutati cu o prietena apropiata, priviti un film, mergeti la o plimbare, antrenati-va in careva cursuri, faceti sport la aer liber, ocupati-va cu activitati simple insa care va aduc zimbetul pe buze, va fac sa va simtiti bine si va aduc buna dispozitie. Ginditi pozitiv pentru ca gindurile noastre se materializeaza, scopul pe care ni-l punem se indeplineste cu putin efort. Pe cit de mult nu am vrea sa existe o solutie ideala pentru situatiile prin care trecem, aceasta solutie vine din fiecare din noi. “Daca vrei sa schimbi ceva, porneste de la tine”, problemele vin si pleaca, depinde doar de noi cum le interpretam si le facem fata. Mult succes!

Februarie 19, 2011

Eva

Buna Alina ! Am si eu o problema de care nu pot scapa acu un an.Am intilnit o persoana pe net acu undeva un an si ceva, el a fost primul care mi-a facut curte stiind ca nu demult m-am despartit de ex. A fost totul bine , poate chiar prea bine, dar nu peste mult timp dupa citeva intilniri in real totul s-a redus la simple banalitati de genul:nu am timp,sunt ocupat la serviciu si nu pot veni la moment,tin sa mentionez ca locuim la 20 min unul de celalalt.Cind nu ma vedea zicea ca gata nu mai vrea nimic, dar doar sa ma vada incepe din nou cu: soory, mai vreau inca o data sa-mi fii prietena.Nu pot intelege ce poate fi asta. Mereu sunt inconjurata de atentia de sex puternic dar iata in cazul asta e unicul care mereu imi zice ba da ba nu, imi da sperante si mi le ia inapoi. Ce as putea face ?

Alina Vladova

Buna ziua! Mai intii de toate as vrea sa va raspund la intrebarea Dvs “Ce as putea face?” cu o alta intrebare “Ce ati vrea sa faceti?”. Multi dintre noi traiesc cu iluzia faptului ca dragostea cade din cer si nu trebuie sa faca nimic pentru a o dezvolta si intretine. Iar altii pur si simplu se implica intr-o relatie doar din motivul de a nu fi singur si de a avea o persoana alaturi care sa ofere caldura sufleteasca. Sentimentul de indragostire este diferit de dragostea, este un sentiment puternic ce implica doua persoane, fiecare din ea implicindu-se mai mult sau mai putin emotional. Faza de indragostire este baza dragostei. In aceasta perioada fiecare dintre parteneri incearca sa-si demonstreze cele mai pozitive si favorabile trasaturi de caracter, incearca sa petreaca mai mult timp cu partenerul pentru a-l cunoaste mai bine de a forma o legatura mai strinsa si o intimidate personala acelui cuplu. Acestea sunt persoanele care plaseaza viata amoroasa personala pe primul loc in topul prioritatilor si a importantelor. Exista insa foarte multe persoane care pur si simplu au alte prioritati: serviciu, prieteni, familie, distractii si care investesc foarte putin in relatia de cuplu, nu stiu cum sa o faca, nu sunt pregatiti pentru aceasta sau nu doresc sa se implice foarte mult emotional. Inca o varianta ar fi faptul ca inainte de a va cunoaste partenerul Dvs a avut alte asteptari de la aceasta relatie, alte idealuri referitor la o potentiala partenera si odata ce v-a cunoscut aceasta nu au coincis. Ar fi bine sa va ginditi daca trebuie sa va agatati de paunul cu pene frumoase existind posibilitatea de a ramine doar cu penele si problemele care vin odata cu acestea. Chiar daca acest partener a fost primul care v-a facut sa uitati de fosta relatie nu inseamna ca el este si cel care poate sa va ofere tot de ce aveti nevoie. Uneori partenerii pur si simplu nu se potrivesc nici dupa interese nici dupa aspiratii, scopuri. Atunci cind dragostea se formeaza nereusit, treptat fiecare dintre parteneri isi pierde libertatea si integritatea. In prezent toti noi ne grabim, ne grabim sa mergem la serviciu ca sa avem resurse pentru a ne intretine, ne grabim sa facem toate activitatile casnice ca sa avem mai mult timp liber, ne grabim sa ne intilnim cu prietenii ca sa avem cite putin timp pentru fiecare in parte insa nu trebuie sa ne grabim sa oferim dragoste. Dragostea este ca un copil mic care se naste, creste, are nevoie de multa atentie, investitie, emotii pozitive si nu in ultimul rind de timp acordat acestei. In tot acest timp parteneri se cunosc, se indragostesc si decid sa fie impreuna. Daca unul dintre partenerii se implica mai putin exista 2 cauze: sau este o persoana care are nevoie de mai multa atentie si insistenta din partea partenerului, sau nu este persoana potrivita celuilalt. In ambele cazuri necesar fiind discutia cu partenerul care este unicul care va poate informa cu privire la parerile si sentimentele sale. Incercati sa discutati cu partenerul Dvs, spunetii ceia ce ginditi, ce asteptari aveti de la aceasta relatie si aflati acelasi lucru de la el. In cazul in care acestea coincid sau nu, nu va ramine decit sa gasiti un compromis care ar permite relatiei Dvs sa progreseze. Aflati daca merita sa luptati in continuare si daca aveti pentru ce. Mult succes!

Februarie 16, 2011

Ana

Buna Alina .am asa o problema,inainte de a ma casatori am avut o relatie de 5 ani jumate cu un barbat casatorit ,care m-a facut foarte fericita.Acum sunt casatorita de 6 ani dar cu gindurile stau mereu la persoana data si nici pe o minuta nu as inceta sa ma gindesc la el si timpul fericit trait alaturi de el.Chir si la moment noi mai tinem legatura si prietenie, dar in inima mea parca e сeva neobisnuit cinв duc un dialog cu el la telefon.Cum sa procedez?

Alina Vladova

Buna ziua! Cititind scrisoarea Dvs mi-au aparut foarte multe intrebari. Situatia in care va aflati este una destul de delicata si necesita mai multe specificari pentru a fi clarificata. De ce anume acum a aparut aceasta intrebarea? Ce s-a intimplat cu 6 ani in urma de nu a-ti mai continuat relatia si v-ati casatorit? De ce a-ti hotarit sa va casatoriti? Cit de des se manifesta aceasta legatura si in ce modalitate? Ati incercat vreodata sa rupeti difinitiv aceasta relatie, si daca da, de ce nu v-a reusit? Din pacate scrisoarea Dvs contine foarte putine detalii ce se refera la aceste 2 relatii pe care le aveti pentru a va putea oferi careva recomandari. Nu as vrea sa fac careva supozitii din informatia pe care mi-ati oferit-o si sa fiu mai putin obiectiva, fapt care ar putea influenta recomandarile mele. Daca doriti sa primiti un raspuns mai amplu si mai concret la intrebarea Dvs puteti sa ne scrieti o scrisoare, descriind situatia mult mai detaliat, accesind sait-ul psihologonline.md si selectind rubrica intreaba psihologul(email). Sper sa primesc o scrisoare, cu o descriere mai ampla a situatie, pentru a va putea oferi un raspuns adecvat si util pentru Dvs.

Februarie 16, 2011

Tonea

Здравствуйте Алина. Меня тревожит такая проблема...я , как мне кажется, слишком обидчивая...обижаюсь по разным мелочам и пустякам...хотя конечно больше по серьезным вещам. но больше меня беспокоит то, что я не могу просто взять и простить обиду...мне очень тяжело это дается...если даже у меня просят прощения, я говорю что уже не обижаюсь, но все-равно где-то внутри меня это теребит..со временем утихает, но мне кажется, что не проходит до конца...я хочу научиться прощать по-настоящему, потому что это мешает не только моим близким, но и мне самой..если это возможно, по рекомендуйте мне что-нибудь...Спасибо заранее!

Alina Vladova

Здравствуйте! Итак, Вас обидели - другой человек сказал что-то такое нелестное, неприятное в ваш адрес, может быть, оскорбил ваше достоинство или нагрубил. И вы решаете впасть в обиду на него. Я хочу подчеркнуть, что именно Вы решаете обидеться, вы даете себе разрешение сделать это. Думаю, что дело в том, что Вы, скорее всего, эмоциональный, тонкий и ранимый человек. Таким людям, как Вы, необходимо вникать и вдумываться в то, что является причиной той или иной человеческой выходки. Научитесь отличать добро и зло. Ведь не человеческий поступок или сказанное им важно, на самом деле, а то по какой причине и с каким умыслом это было сделано. Таким образом, Вы научитесь понимать, что человек, на самом деле, хотел до Вас донести и, что его беспокоит и в чём его скрытые мотивы. То, что обида Вас продолжает теребить и у Вас ощущение не прощения поступка – это Ваше подсознание Вам говорит о том, что ситуация не разрешена. Вы чувствуете, что человек вынужденно просит прощение, чтобы не портить с Вами отношения, но причина его поступка всё - таки осталась в нём, и вскоре этот поступок в той или какой-либо другой форме повториться. Когда Вы перестанете реагировать на внешние проявления человека, а научитесь добираться до причины, тогда вы сможете «вырвать этот сорняк с корнем» и тогда подобные ситуации не будут повторяться. Если речь идёт о посторонних людях, научитесь реагировать моментально и тогда Вас не будет мучить обида и злость за услышанное или увиденное. Придумайте такую форму реакции на агрессию, чтобы Вы чувствовали себя удовлетворённой. Расскажите об обиде близким друзьям - во-первых, вы почувствуете себя защищенной. Во-вторых, часто со стороны картина кажется более ясной, и ваши близкие помогут вам проанализировать ваши чувства и даже из самой неприятной ситуации вынести ценные уроки. Любая обида – это груз, лежащий на Вас. Только с прощением приходит облегчение и… возможность улучшить собственное здоровье и самоощущение.

Februarie 13, 2011

Olga

Buna ziua, am si eu o mica problema. 2 ani in urma m-am indragostit lulea de un barbat. Ei si ne-am despartit, insa de acum in colo nu-mi gasesc un partener. Uneori ma gindesc ca nici nu vreau, totul nu m-ar deranja daca nu as avea senzatie ca sunt intr-o stare maniacala. Mereu am dorinta sa-l urmaresc pe fostul meu iubit, ok, nu e in genul de-a urmari in viata ci doar pe net.Acum incerc sa plec din tara, insa simt ca situatia nu se va schimba, ce net nu e acolo???:). Inteleg care e situatia, dar cum sa ma schimb???? Toti imi zic sa incep o relatie noua, dar nu se lipeste nici aici nimica. Ajutati-ma va rog. Apropo cum sa scap de frica de a incepe o relatie noua???Daca p/u a acea veche ma schimb spre ceva patologic,atunci ce voi deveni cu aceea noua???Va multumesc anticipat

Alina Vladova

Buna ziua! Nu as lega problema Dvs cu internetul sau cu starile maniacale. Intrebarea Dvs poate fi reformulata astfel “cum sa uiti persoana, daca nu doresti sa o uiti?”. Dvs incercati sa prelungiti acesta relatie prin intermediul Internetului. Dvs nu sunati, nu cautati sa va intilniti, ceia ce semnifica ca constient nu doriti sa continuati aceasta relatie, insa inconstient doriti sa aveti emotii pozitive si deci continuati acest joc. Interpretati aceasta situatie obiectiv. Relatiile anterioare, fostii oamenii importanti in viata Dvs este o experienta pretioasa oricum ar fi fost acestea. Si aceasta experienta trebuie analizata- deoarece invatata si prelucrata ea poate fi foarte utila pentru viitor. Tineti minte, ca timpul sau o relatie noua - vindeca cel mai bine! De altfel noile impresii si cunostinte va vor sustrage atentia de la amintirele trecute garantat. Puteti incerca sa faceti un exercitiu psihoterapeutic- este un act simbolic de ramas bun. De exemplu: luati o piatra mai grea, si aruncati-o, in timpul acesta imaginindu-va ca odata cu piatra pleaca toate amintirile trecutului. Sau sa aprindeti o luminare si privind-o, imaginati-va ca odata cu ceara care se topeste, se topesc si sentimentele trecute. Un efect pozitiv il are distrugerea fotografiilor comune: sa le rupeti, sa le taiati sau pur si simplu sa le aruncati in cosul de gunoi. Mai exista inca o metoda de a-l uita pe fostul prieten. Trebuie sa faceti asfel incit sa nu existe nimic prin prejur ce ar putea sa va aminteasca de fostul partener. Mai intii de toate debarasati-va de lucrurile sale, de numerele de contact si adresele de e-mail, fotografii, cadouri. Incercati sa evitati locurile in care v-ati putea reintilni. Si in final sa duceti la minimum contactele cu fostul partener. Iar timpul liber cistigat sa-l umpleti cu activitatile preferate pentru suflet. Ar fi bine sa practicati sportul preferat, pentru ca exercitiile fizice ajuta sa va aerisiti gindurile si va ridica dispozitia. In rindul psihologilor exista un fapt foarte interesant: de orice obicei neplacut sau de o dependenta te poti elibera in 21 zile! Anume atita timp este necesar, sustin ei, creierului pentru a se adapta cu un nou ritm de lucru. Il puteti ajuta in asta prin stoparea gindurilor negative ca: “nu-i trebuiesc nimanui”, “nimeni nu ma va mai iubi”. Dimpotriva este nevoie sa ginditi cit mai pozitiv, oricit de lipsit de perspectiva nu ar parea. Si sa ginditi astfel “curind voi intilni persoana potrivita!”. Cum este de altfel si cunoscut, gindurile se pot materializa, si poate chiar in ziua urmatoare puteti intilni fericirea. Trebuie sa fiti deschisa si sa nu pierdeti orice ocazie noua. In relatia noua incercati sa nu jertfiti tot ce aveti, ci sa pastrati propria identitate, ca de altfel noul partener se poate speria si nu va atrage atentia la calitatile cu care l-ati fermecat din start. Si cel mai important: nu trebuie sa va para rau de ceia ce a fost in trecut, sa nu va opriti la gindul ca aceasta a fost persoana alaturi de care as fi vrut sa ramin alaturi toata viata. Ci sa va programati la gindul ca totul insa urmeaza sa se intimple. Fiecare om decide pentru sine cum sa scape de amintirile fostei relatii. Daca este dorinta, solutie se gaseste intotdeauna. Si nu conteaza ce metoda alegeti, principalul este sa functioneze. Retineti un singur lucru: trecutul pentru asta si este trecut, pentru a-l lasa acolo unde ii este locul, chiar daca a fost frumos, iar daca a fost urit cu atit mai mult, trebuie sa traim cu prezentul si sa visam la un viitor luminos!

Acordă o întrebare

Adaugă o poză
(Opțional)

concurs
SQL exec time = 0.067168712615967