Într-o competiție dominată de forță, rezistență și determinare, Nicoleta BODRUG a reușit să cucerească inimile tuturor la Gladiator Challenge 2024. Cu determinare și încredere în propriile forțe ea a demonstrat că excelența nu are limite de gen, devenind un model atât pentru lumea sportului, cât și pentru leadershipul feminin în Moldova.

Jurnalist: Alexandru TOMA

Care a fost cea mai mare motivație de a participa la competiția Gladiator Challenge?

Cred că dorința de a participa se datorează și faptului că am fost la prima ediție a competiției: în 2023 am dat tot ce am avut mai bun din mine și traseul mi-a arătat adevăratul meu potențial. De fapt, anul acesta am simțit că am fost ca o pasăre Phoenix, și un factor foarte motivant a fost susținerea din partea celor apropiați care mă încurajau — și colegii și studenții la care le predau, chiar și Valeriu, câștigătorul din prima ediție m-a sunat cu o zi înainte pentru a mă susține. Am mers cu gânduri luminoase de a încerca și fie ce o fi, fără așteptarea de a câștiga neapărat. Apropo o mare doză de motivație și susținere am simțit-o după competiție, când am primit mesaje de la foarte multe doamne, multe adolescente care îmi scriau mesaje în care îmi cereau sfatul .

Cum te simți știind că ai titlul de cea mai puternică femeie din Moldova?

Aș spune că titlul de „cea mai puternică femeie” este în mare parte și o ispită care îți testează puterea de a rămâne om. Dincolo de orice titlu, reușită sau succes, este absolut important să rămâi la fel de „cu picioarele pe pământ”. Știam despre mine că sunt puternică, a avut grijă viața să mă călească, dar totuși căutam o aprobare a acelei puteri lăuntrice. Este un fel de „balsam pe suflet”. Această competiție este o experiență care te face să înfrunți frici și să crezi în minuni, în noroc, în puterea divină.

Cum te-ai pregătit pentru competiție?

Nu pot să zic că am avut o pregătire specială, adică de fapt aș spune că din contră vreo patru luni nu am făcut antrenamente, iar acest fapt m-a ajutat să-mi restabilesc forțele. Per general aș menționa că cea mai mare pregătire este să fii pregătit că ceva poate să nu meargă conform așteptărilor tale. Aș mai sublinia că pe parcurs nu m-am gândit la frumusețe, mi-am scurtat manichiura la vestiar, am lăsat inelele și brățările. Așa m-a călit sportul, mi-a șlefuit abilitatea de a putea face sacrificii. Ce mai poate fi un sacrificiu dacă nu scurtarea părului cu 30 de centimetri pentru a te califica în categoria de greutate pentru campionat. Este o chestie ce ține foarte mult de ambiție și pactul dintre cel care ești azi și cel care vrei să fii mâine. Și încă o chestie mereu când particip la vreo competiție sunt fairplay, adică lupta e luptă, jocul e joc, prietenia e prietenie.

Care a fost cea mai grea probă pentru tine în cadrul competiție?

Pe scurt — proba cu coroana regească. Deci era o probă care se juca pe un ring de box, pe colțul drept, la o înălțime de vreo trei metri, era fixată o coroană pe un podium. Sportivii erau în rol de: apărător al coroanei și atacator al coroanei; respectiv cel care avea misiunea de a apăra era poziționat pe colț, avea în mână un scut și o prăjină, cel care ataca avea zece mingi și trei minute la dispoziție pentru a doborî coroana. Dar, atenție, pentru a ști ce rol vei avea în această probă, trebuia să alergi și să atingi cu mâna fie unealta de apărare, fie cea de atac. Din experiența celorlalți participanți, mi-am făcut o concluzie că șanse la câștig au doar apărătorii, unde mai pui și faptul că am miopie. Atunci am zis că trebuie să fac tot posibilul ca să fiu apărătoare, dar n-a fost să fie. Am zis: bine Doamne, înseamnă că e voia Ta. Am fost pe post de atacatoare, cum se spune — tot ce se face, se face spre bine. În timpul acelei probe, am trăit o adevărată revelație. Cred că a fost la nivel de subconștient, pentru că uitându-mă acasă la înregistrare, am sesizat faptul că înainte de a doborî coroana, din sală s-a auzit un strigăt: „concentrează-te!”, era vocea mamei.

Care este emoția care a predominat în competiție?

Cred că un amalgam de emoții, am trăit la maxim, am plâns, am râs, am strigat, am trecut printr-un spectru foarte larg de emoții și am stăpânit frica. Mi-am zis că relaxarea mintală îmi va fi cel mai bun prieten în această competiție. Un alt prieten îmi erau căștile cu muzică rock, rock de ăla greu, care mă încărca atunci când mă simțeam mai epuizată. Când aveam nevoie de concentrare și relaxare, prieten îmi era muzica meditativă. Un lucru, însă, rămânea cel mai important: fiecare probă o începeam cu o rugăciune. Aș zice că am trăit chiar minuni. La un moment dat, înaintea unei probe, la rugăciunea mea repetată „Doamne ajută-mă să înțeleg cum să reușesc”, m-a luat de braț un alt participant și mi-a  zis – ia cercul cu două mâini!, aceste momente mă emoționează și acum. Per general, mi-am stabilit o regulă de fapt să nu îmi fie frică de emoțiile mele, le respect, îmi respect atitudinea și reacția firească la tot ce mă înconjoară.

Cu ce te ocupi în viața de zi cu zi?

Aș spune că sunt o persoană multidisciplinară, mereu sunt implicată în ceva și dacă nu am multe activități pe moment intru într-un fel de depresie. Nu mă prea împac cu monotonia. Atletă, sportivă, antrenoare, arbitru arm wrestling, studentă rezidentă la medicină, medic sportiv la o școală de haltere, mai și predau anatomia la colegiul de medicină Raisa Pocalu. Predatul cred că e moștenit de la mama. Eu mă strădui să-i învăț pe copii și managementul timpului, și chestii necesare în viața de zi cu zi. De șapte ani fac arm wrestling și acum fac parte din clubul universității de medicină. Particip la competițiile internaționale, totodată am o mare plăcere să antrenez și copiii.

Ești cea mai puternică femeie din Moldova, participi la competiții internaționale, ce sfat sau recomandare ai da femeilor?

Nu prea dau sfaturi, adică pot doar să dau recomandări din propria experiență. Pentru a reuși în viață, cred că este esențial ca femeile să nu se orienteze niciodată după gura lumii. Fiecare femeie este puternică în felul ei, zic eu. Acum, femeile zilnic trebuie să facă față provocărilor  din societate. Apropo mai vreau să menționez un lucru, femeile puternice sunt cele mai tandre și motivante pentru bărbatul de lângă ele, bărbații însă n-ar trebui să uite că femeile au și ele nevoia de a-și manifesta slăbiciunile.

Ce mesaj ai pentru Dan Meșină, omul care ți-a oferit premiul?

Aici aș pune o paranteză și aș menționa o chestie foarte importantă. Ca să ai – trebuie să dai, și probabil aceasta este despre el. Îi mulțumesc pentru premiul oferit. Cred că oamenii de afaceri, oamenii din business nici nu își închipuie ce putere au în mâinile lor. Au puterea de a face posibile asemenea competiții ca Gladiator Challenge, au puterea de a oferi șanse sportivilor și de a motiva o națiune întreagă. Probabil aș îndemna cât mai multă lume cu posibilități financiare să participe, să aducă un aport la tot ceea ce suntem ca neam și națiune.