Noiembrie 13, 2017
Denis Velenciuc: jonglor
Cât e de plăcut să privești publicul, care vine la premierele de la "Teatrul Bolshoi", sau de la "Carnegie Hall". Am fi vrut ca și-n țara noastră artiștii care-și dedică viața artei să fie întâlniți cu aplauze furtunoase de către doamnele îmbrăcate-n rochii lungi de catifea și bărbați în fracuri Ne-am fi vrut ca spre scenă să fie pus covorul roșu, iar artiștii să fie întâlniți după spectacol pentru a oferi autografe. În acest număr noi am hotărât să vorbim despre artiștii noștri, artiștii care au talent și succes, și care muncesc până-n zori, având repetiții în fiecare zi, chiar dacă sunt deja experți în domeniu.

Aquarelle editorial

Împărtășește cu prietenii tăi

Dinastia de circ - este despre familia noastră. Tatăl meu, Dmitry Velenchuk, împreună cu grupul lui, au fondat un altfel de gen de număr pentru circ, el era bazat pe acrobații. În lume, numărul nostru a fost unic, nu a avut analogii, și a existat mai mult de 30 de ani. 

Eu am avut o copilărie fericită, am fost un copil împlinit. Am crescut la circ, în permanență călătoream. La început a fost ca un joc, dar la vârsta de 15 ani am înțeles că circul este viața mea. În acea perioadă, m-am mutat în State, timp de doi ani, unde am colaborat cu un colectiv de actori de la circ. Este foarte interesant, dar dificil, mai ales atunci când ai familie, copii. De aceea, cel mai des această artă, de a fi actor de circ, este transmisă din generație în generație.

Pentru a crea un număr bun pentru circ, ai de muncit aproximativ 4 ani. În anul 2000, pentru numărul nostru artistic de la circ, am câștigat titlul de "Cel mai bun număr la nivel internațional".  Am călătorit cu acest număr în 24 de țări, și în peste 1000 de orașe.

Soția mea nu este actriță de circ. Ea este profesoare de limbi străine, și, de asemenea, psiholog. Am avut ocazia să lucrăm împreună, când am colaborat pe arena circului, într-un număr inedit - "Transformare". În adolescență, soția mea a fost dansatoare, de aceea, nu a fost dificil de a colabora cu ea. Fiica mea, cea mai mare, face acrobație, alături de tatăl meu, iar cea mai mică - încă nu știe pe ce cale vrea să meargă. Eu voi accepta orice va alege ea...

 

 

Mai multe detalii le aflați în revista AQUARELLE, noiembrie 2017



concurs
Știri recente
citeste și
SQL exec time = 7.0640335083008