Tot mai mulți adolescenți trăiesc cu căștile în urechi, iar pentru mulți dintre ei muzica, jocurile video sau videoclipurile devin un fundal constant al zilei. Specialiștii avertizează însă că acest obicei, aparent inofensiv, poate avea consecințe serioase asupra auzului – unele dintre ele ireversibile.

Medicii ORL atrag atenția că părinții ar trebui să solicite un consult de specialitate atunci când copilul cere frecvent să i se repete ce i se spune, nu răspunde când este strigat din altă cameră sau simte nevoia să crească volumul la televizor peste limitele obișnuite.

Expunerea constantă la sunete puternice, un risc real

Începând cu vârsta de 10–12 ani, timpul petrecut cu căștile crește semnificativ. Adolescenții ascultă muzică, se joacă sau urmăresc conținut online ore întregi, adesea la volum ridicat. Studiile arată că acest comportament este larg răspândit, iar Organizația Mondială a Sănătății avertizează că peste un miliard de tineri cu vârste între 12 și 35 de ani sunt expuși riscului de pierdere a auzului din cauza volumului excesiv.

Riscul nu vine doar din muzică. Cercetările recente indică faptul că și jocurile video pot genera sunete care depășesc limitele sigure pentru ureche. Efectele sonore intense – explozii, alarme, zgomote de impact – îi determină pe jucători să crească volumul pentru a percepe mai bine detaliile, ceea ce duce la o expunere repetată la zgomote nocive.

Primele semne apar discret

Afectarea auzului nu apare brusc, ci se instalează treptat, prin simptome ușor de ignorat. Printre cele mai frecvente semnale de alarmă se numără:

• copilul spune des „poftim?” sau „poți repeta?”;
• nu reacționează când este strigat;
• crește constant volumul la telefon sau televizor;
• are dificultăți în a înțelege conversațiile în locuri zgomotoase;
• acuză țiuit sau bâzâit în urechi (tinitus), mai ales după folosirea căștilor.

Specialiștii explică faptul că aceste simptome apar atunci când celulele sensibile din urechea internă sunt afectate de sunete puternice. Odată distruse, acestea nu se regenerează, iar pierderea auzului devine permanentă.

În unele cazuri, pot apărea și amețeli, senzația de ureche „înfundată” sau perceperea sunetelor ca fiind distorsionate. Uneori, adolescenții descriu senzația ca și cum ar auzi „prin apă”.

Infecțiile, un pericol mai puțin cunoscut

Pe lângă zgomot, căștile pot favoriza și apariția infecțiilor. Utilizarea îndelungată, mai ales a căștilor intraauriculare, creează un mediu cald și umed în ureche, ideal pentru dezvoltarea bacteriilor și fungilor.

Un caz recent, relatat în presa internațională, arată cât de grave pot deveni complicațiile: un adolescent de 18 ani a ajuns la spital cu o infecție severă a urechii, care s-a extins până la osul din spatele acesteia. A fost necesară intervenție chirurgicală, iar recuperarea auzului a fost doar parțială.

Riscul crește atunci când căștile:

• sunt purtate ore întregi zilnic;
• nu sunt curățate regulat;
• sunt folosite de mai multe persoane;
• sunt depozitate necorespunzător.

Cât de tare este „prea tare”

Pericolul nu ține doar de volum, ci și de durata expunerii. Specialiștii consideră că pragul de aproximativ 85 de decibeli este limita relativ sigură pentru maximum opt ore. Peste acest nivel, timpul sigur de expunere scade drastic.

Cu alte cuvinte, chiar dacă sunetul nu pare „foarte tare”, ascultarea îndelungată poate deveni nocivă. În cazul adolescenților, combinația dintre volum ridicat și utilizare prelungită este cea mai periculoasă.

Ce pot face părinții

Medicii recomandă câteva măsuri simple, dar esențiale:

• limitarea timpului petrecut cu căștile;
• menținerea volumului la un nivel moderat;
• pauze regulate în timpul ascultării;
• alegerea unor căști de calitate, care nu necesită volum mare;
• igienizarea frecventă a căștilor;
• consult ORL la primele semne suspecte.

Într-o lume în care sunetul este permanent prezent, protejarea auzului devine o responsabilitate zilnică. Iar primul pas este conștientizarea: nu doar „prea tare” înseamnă periculos, ci și „prea mult”.