Teatrul este o lume magică. El oferă lecții de frumusețe, morală și spiritualitate. Noi suntem bucuroși că popularitatea teatrelor crește în fiecare an, mai ales în rândurile celor tineri. Să inviți pe cineva la teatru în ziua de astăzi, este prestigios. Și acest lucru este îmbucurător! 

În numărul din luna decembrie, am decis să ne transfigurăm în lumea magică a teatrului, și să vă facem cunoștință cu actorii, care poate că nu sunt cei mai cotați și arhicunoscuți, însă sunt actori cu perspectivă.

Dacă încă nu ați fost la spectacolele în care apar acești actori, atunci a venit timpul să-i vedeți în spectacole. 

Olga Boiarchina-Cosnițer 

Teatrul Național Dramatic rus ”Anton Cehov"

Eu știam că voi deveni actriță încă din copilărie. Împreună cu mama (Zinaida Cebotari, Maestru în Artă) veneam la muncă la Teatrul ”Anton Cehov". Anume acest teatru, care îmi era drag din copilărie, a devenit pentru mine un vis împlinit. Tata își făcea griji că eu nu i-am călcat pe urme și că nu am devenit doctor. Mama tot încerca să mă convingă să aleg o altă cale, pentru că știa că această profesie nu-i deloc ușoară. Însă, nana mea,  Svetlana Tuz (actriță, Maestru în Artă) a convins-o pe mama să nu mă împiedice să fac ceea ce-mi place, și m-a luat la ea cursuri la Universitatea Slavonă de la Chișinău.

Ghenadii Boiarchin

Teatrul Național Dramatic rus ”Anton Cehov"

Artist emerit al RM

Am decis că voi deveni actor atunci când l-am văzut pe micile ecrane pe Andrei Mironov. Aveam pe-atunci șase ani, și îl adoram pe acest actor. Cei dragi nu au fost împotriva ca eu să devin artist. Bunica mea era profesor de “Teoria Muzicii” și “Solfegiu” la colegiul de muzică. Anume ea și mama, au fost acelea care m-au dus la Studioul de Teatru pentru copii de la Casa Tineretului, care era condus de Ludmila Vasilievna Sorocean.

Ecaterina Mardari

(Tinka Fox)

Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău

Știam cine voi deveni încă de la vârsta de 3-4 ani. Adoram să susțin concerte pentru cei dragi, pentru vecini. Toată ograda mă cunoștea, aici erau primii mei spectatori, iar eu eram îndrăgita lor "actriță".  (Zâmbește.)

Familia mereu mi-a dat posibilitatea să aleg singură ceea ce-mi doresc și să-mi realizez visele. Ei cred în mine, mă susțin indiferent de orice. Au fost alături de mine atunci când eram studentă la Colegiul de Muzică “Ștefan Neaga”, iar mai apoi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, din Chișinău. Din anul 2016 sunt actriță la Teatrul “Mihai Eminescu”. Mama până și-n prezent plânge atunci când vine la spectacolele mele. 

Viorel Cozma

Teatrul Geneza Art

Scena m-a “chemat”, iar eu am simțit acest lucru când studiam în clasa a zecea, (deși participam înainte la multe evenimente extra-școlare). S-a întâmplat acest lucru atunci când profesoara mea de română mi-a propus să interpretez rolul profesorului Horia Holban, în spectacolul «Clopotnița» de Ion Druță. După spectacol, mi s-a spus - “Vei deveni actor”! Așa și s-a întâmplat. După ce am finisat liceul, mi-am luat geamantanul și am plecat la Chișinău, pentru a da documentele la Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice. 

Victoria Botnar-Gribincea

Teatrul Geneza Art

În copilărie visam să devin medic veterinar, însă soarta a ales o altă cale pentru mine. La liceul “Elena Alistar”, unde am studiat, s-a format o clasă cu înclinație teatrală. După un, așa numit, casting, am fost aleasă. Și, de-atunci m-am îndrăgostit nelumește de teatru. Bunicii cred că au fost unicii care au crezut în mine, și m-au susținut atunci când eu am decis să devin actriță. Ei mi-au oferit încrederea în forțele proprii. 

Ghenadie Gîlcă

Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău

Nu știam că voi deveni actor. Acest lucru s-a întâmplat treptat-treptat, timp de mulți ani de-a rândul. Am avut parte de încrederea celor dragi, care mi-au oferit atâta sprijin. În special, m-au susținut în toate mama și învățătoarea mea de limbă și literatură română. Le mulțumesc anume lor pentru ceea ce am devenit.

Citiți în întregime articolul în numărul din luna decembrie 2019 din revista AQUARELLE.

​​​​​​​